Aloe Vera (Hungalibri)

        În decursul celor trei decenii de practică medicală Peter Atherton s-a aplecat cu un interes crescând asupra metodelor terapeutice alternative. Beneficiind de o bursă de doi ani la Universitatea din Oxford a cercetat trăsăturile medicale benefice ale Aloei Vera. După ce experimentele lui au confirmat utilitatea plantei a început s-o folosească în propria practică medicală. Astăzi ține prelegeri în diferite colțuri ale lumii, publică articole și cărți în domeniu, dobândind o reputație internațională. A participat în numeroase cercetări clinice, rezultatele cărora au convins un număr mare de medici că merită să introducă forța tămăduitoare a plantei în practica curativă.

Nota autorului ... 8

Mulțumiri  ... 9

Prefață  ... 10

Introducere  ... 13

Capitolul 1. Istoricul plantelor Medicinale  ... 19

Capitolul 2. Planta. Structura și conținutul său  ... 32

Capitolul 3. Cum acționează? ... 44

Capitolul 4. Unde acționează? ... 55

Capitolul 5. Afecțiuni comune tratate cu Aloe Vera  ... 71

Capitolul 6. Un punct de vedere naturopatic  ... 105

Capitolul 7. Animalele și Aloe Vera  ... 112

Capitolul 8. Aloe Vera – Viitorul  ... 119

Bibliografie  ... 126

Glosar  ... 129

Literatură recomandată  ... 133

Apendice  ... 135

Introducere

„Aloe și mai cum? Da, cred că am auzit de asta – substanța aceea care se pune în produse cosmetice.”

Aceasta este esența unei conversații, purtată cu o pacientă în urmă cu zece ani.

Era mama unui băiețel cu eczemă, ale cărui probleme s-au clarificat complet, aparent în mod „miraculos”, după aplicarea unei creme ce conținea gel de Aloe Vera și propolis; acesta din urmă – am crezut atunci – un fel de antibiotic, extras din stupii albinelor.

Ședința cu mama acelui băiețel urma să-mi schimbe atitudinea nu numai față de Aloe Vera, ci și față de fitoterapie, medicina nutriționistă și complementară, în general. De asemenea, mi-a schimbat modul de abordare a practicii medicale și, deci viața.

Atunci însă am fost cam iritat de remarcile acelei mame.

De asemenea, am fost foarte sceptic când a insistat să utilizez crema, poate pentru că dăduse rezultate bune acolo unde toate cremele mele hidratante și cremele cu steroizi au dat greș. Se știe că eczema apare și dispare de la sine, așa că trebuie să fi fost o coincidență, nu-i așa?

În acel moment practicam medicina generală de 25 de ani și eram un medic strict convențional. I-am lăsat pe colegii mei să se dedice ramurilor marginale ale medicinii, cum ar fi acupunctura, homeopatia, kinetoterapia aplicată și medicina nutriționistă.

Însă această pacientă îmi era și prietenă și nu după mult timp ne-am întâlnit din nou. Inevitabil, subiectul Aloe Vera a revenit pe tapet. De data aceasta am fost invitat să beau produsul și să-l aplic pe piele. Cu cât menționa mai multe întrebuințări, cu atât mai sceptic deveneam. Dar știam că nu va înceta să mă bată la cap până nu fac ceva, așa că m-am dat bătut și i-am promis că voi studia literatura de specialitate a companiei, pe care mi-o dăduse anterior.

Așa cum m-am așteptat, compania care a elaborat produsul era părtinitoare. Dar era acolo ceva despre istoricul plantei, care mi-a captat atenția. Se făceau referiri la Alexandru cel Mare, Cleopatra și Nefertiti, asociere mitică, fără îndoială, dar una care m-a determinat, totuși, să-mi pun întrebări. La cererea mea, secretara centrului local de studii medicale postuniversitare a început să caute tot ce se putea găsi despre Aloe Vera.

Rezultatul a constat în peste 40 de articole din toată lumea.

După cum se poate presupune, unele proveneau din surse dubioase, dar, cu o singură excepție, toate „cântau osanale” Aloei Vera. O incidență atât de crescută de entuziasm și consens este ceva neobișnuit în articole medicale.

În special, un articol de la Acne Research Institute (ARI) (Institutul de Cercetare a Acneei) din California, publicat în Journal of Dermatology Surgery, pe tema vindecării rănilor după abraziunea dermică, m-a determinat să utilizez Aloe Vera pe mine însumi, dar și în cabinetul meu. Datorită faptului că domeniul meu preferat din medicina generală este afecțiunea pielii, iar articolul era unul extrem de interesant, mi-a incitat imaginația.

Abraziunea dermică este o procedură foarte agresivă de tratare a pielii rămase cu cicatrici urâte în urma ravagiilor făcute de acnee. În adevăratul sens al cuvântului, este rasă epiderma sau suprafața pielii, lăsând derma crudă să se vindece și să regenereze un strat epidermic mai neted. Asta este în regulă dacă vindecarea este rapidă și nu se infectează. În orice caz, este o procedură riscantă și, în cazurile cele mai grave, duce la desfigurare suplimentară.

Medicina Britanică este în general mai conservatoare decât cea americană, astfel că abraziunea dermică este aplicată doar rareori în Marea Britanie. Dar, pe parcursul experimentului ARI din California, când la preparatul standard s-a adăugat gel de Aloe Vera, s-a constatat că acea parte a feței care a fost tratată cu gel de Aloe Vera s-a vindecat în mod constant cu 25-30% mai rapid decât fața tratată cu pansamentul obișnuit. În concluzia articolului se declară:

„Nu se cunoaște cauza vindecării mai rapide.”

Asta m-a incitat. Trebuia să aflu mai multe despre această plantă neobișnuită. După zece ani sunt încă entuziasmat datorită potențialului ei și încă o mai studiez.

Ca o consecință directă a utilizării aloei pe mine însumi, în familia mea și în cabinetul meu, am hotărât să-i încerc și să-i cercetez proprietățile terapeutice în profunzime. Din întâmplare, aflasem că oricare medic generalist cu vechime se putea înscrie la studii prelungite de până la un an, subvenționate de National Health Service (Serviciul Național de Sănătate – SNS). După ce am obținut aprobarea decanului de la Școala Regională de Studii Postuniversitare și a doi referenți a trebuit să aleg un subiect pentru un proiect de cercetare care să favorizeze nu numai cariera mea profesională, ci să fie și în beneficiul pacienților SNS, așa că am ales subiectul „calitățile medicinale ale plantei Aloe Vera”.

Aveam dubii că cererea va fi aprobată, dacă nu se ivea vreun noroc neașteptat. Când am telefonat la Departamentul pentru Sănătate, pentru a verifica dacă cererea mea ajunsese, un tânăr, responsabil cu ștampilarea documentelor, mi-a comunicat că lucra acolo doar de o săptămână și nu era familiarizat cu procedura. Ei bine, l-am lămurit repede de necesitatea evaluării cât mai rapide a documentelor, căci trebuia să-mi găsesc un înlocuitor și să-mi reorganizez cabinetul medical. Înainte de a pune jos receptorul, cererea a fost ștampilată, afacerea rezolvată și eu începeam să-mi planific anul sabatic.

Într-o întâlnire ulterioară și fericită cu profesorul de dermatologie de la Oxford mi s-a sugerat că aș putea, de asemenea, să solicit o bursă de cercetător asociat la Green College din Oxford. Asta însemna să-mi pot efectua cercetările în cadrul departamentului de dermatologie și să lucrez cu Institutul pentru Vindecarea Rănilor din Oxford. Urma să am și eu un birou în camera profesorilor asociați, pe care să o împart, printre alții, cu Dr. Gerry Bodecker, președinte al „Global Initiative for Traditional Systems of Health” (Inițiativa Globală pentru Sistemele Tradiționale de Sănătate), cunoscut mai bine sub denumirea „GIFTS of Health” (Daruri ale Sănătății).

La scurt timp, mi s-a aprobat bursa și astfel a început o cooperare fructuoasă și plăcută cu un grup de oameni talentați. Am avut posibilitatea, în sfârșit, să mă concentrez asupra scopurilor mele principale, să găsesc și să evaluez literatura internațională despre fiecare aspect al plantei Aloe Vera și să-i investighez proprietățile de vindecare a rănilor.

După ce vor fi citit această carte, sper că mai mulți oameni vor înțelege mai bine proprietățile și utilizările Aloei, că vor putea experimenta pe ei înșiși binefacerile ce pot fi obținute, mai ales în domeniile în care medicina convențională s-ar putea să fi eșuat.

Desigur, nu vreau să descurajez acceptanța abordării convenționale și, cu toate că Aloe Vera joacă un rol complementar în managementul unui mare număr de afecțiuni, cred că este utilă nu numai în tratarea bolnavilor. Oamenii sănătoși pot beneficia enorm de pe urma calităților ei superbe, care toate vor fi discutate.

Sper că veți beneficia cum am beneficiat și eu de pe urma plantei care, de-a lungul istoriei, a fost cunoscută sub mai multe nume diferite, Planta Medicament și Medicul din ghiveciul de flori fiind doar două.

Când, în cei zece ani, am început să studiez Aloe Vera, aproape că nu se auzise de ea în Marea Britanie, iar acum a devenit un aditiv acceptat într-o varietate largă de produse, începând de la șampoane și creme hidratante, la loțiuni după ras și rujuri, până la scutecele sugarilor, ciorapii pantaloni pentru femei și latexul din mănușile protectoare de consultație.

De ce s-au aruncat toate aceste companii asupra Aloei în vogă? Probabil au realizat că, adăugândAloe Vera în produse, contribuie la ameliorarea afecțiunilor pielii utilizatorilor prin efectul emolient și hidratant, cât și prin acțiunea antimicrobiană. Problema este că, deși toate aceste companii sunt nerăbdătoare să treacă pe etichetă „Aloe Vera”, ele de obicei, nu adaugă suficientă Aloe în produs, așa că va avea efect slab. De fapt, ele utilizează Aloe Vera ca un șiretlic publicitar, pentru a-și vinde produsele. Dar pentru a fi eficient, un produs trebuie să conțină Aloe Vera ca ingredient principal și nu doar ca aditiv minor.