OMUL trup, suflet și spirit
Cunoașterea ființei omenești după trup, suflet și spirit. Despre stări anterioare ale Pământului

„Omul nu poate fi sănătos numai datorită educației materiale și prin ceea ce i se oferă de mâncare, ci trebuie ținut cont și de sufletul său.
Începem să simțim treptat că acest suflet este important, că omul nu are numai un corp fizic, iar acest corp al său se poate ruina datorită sufletului.”
Rudolf Steiner
PRIMA CONFERINȚÃ, Dornach, 2 august 1922
Despre formarea limbajului și a limbilor pag.13
Descoperirea lui Broca. Comoția cerebrală și pierderea capacității vorbirii. Vorbirea și configurarea circumvoluțiunilor temporale de pe partea stângă a creierului. Dezvoltarea vorbirii la copilul mic. Vocale și consoane. Imitarea vorbirii. Stângaci și dreptaci. Tratarea pedagogică a stângacilor. Diferențierea limbilor în funcție de ținuturile Pământului și de harta Cerului.
CONFERINȚA A DOUA, Dornach 5 august 1922
Despre viața omului - Creier și gândire pag. 30
Datorită cărui fapt este omul o ființă gânditoare? Alimentația cu lapte. Laptele de măgăriță. Laptele matern. Uciderea și reînvierea alimentelor. Globulele albe ale sângelui și celulele creierului. Stările de leșin și anemia. Conștiența și dependența sa de raportul exact dintre globulele albe și cele roșii ale sângelui. Activitatea creierului în timpul stării de somn. Lipsa de conștiență în somn. Activitatea de gândire din timpul somnului. Procesul respirator și activitatea cercvicală. Perceperea viselor. Activitatea de gândire a creierului în timpul stării de veghe.
CONFERINȚA A TREIA, Dornach, 9 august 1922
Omul în raportul său cu lumea – Configurare și dizolvare pag.50
Uciderea vieții. Proveniența gândurilor. Formarea cristalelor. Siliciul. Formarea munților. Alpii. Zahărul și dizolvarea zahărului. Diabetul. Reumatismul și guta. Formarea și dizolvarea depunerilor calcaroase. Apoplexia. A fi bolnav nu înseamnă nimic altceva decât că în corpul nostru ceva se configurează prea puternic. Cafeaua și ceaiul. Alimente bogate în azot. Procesul de dizolvare și conștiența de Eu.
CONFERINȚA A PATRA, Dornach, 9 septembrie 1922
Cunoașterea ființei omenești după trup, suflet și spirit. Creier și gândire - Ficatul ca organ senzorial pag.72
Viața din celulele creierului și din globulele albe ale sângelui.Starea de leșin și cea de înmuiere a creierului. Atenuarea și moartea vieții în creier, ca premisă a gândirii. Cauze ale cirozei. Ficatul ca organ de percepție. Metabolismul corpului omenesc. Formarea omului în trupul matern. Somnul sugarului. Corpul devine tot mai inutilizabil la bătrânețe. Cancerul intestinal, stomacal și al venei porte. Suprasolicitarea memoriei și întărirea organelor. Adevărata cunoaștere. Știința și practica.
CONFERINȚA A CINCEA, Dornach, 13 septembrie 1922
Percepția și gândirea organelor interne pag. 92
Laptele matern și laptele de vacă. Uciderea și reînvierea alimentelor. Ficatul ca organ de simț lăuntric. Activitatea de percepție a rinichilor. Sclerozarea creierului. Diabetul zaharat. Particularități ale ficatului. Ficatul: un ochi interior. Secreția bilei. Ochii animalelor, organe ale gândirii. Capul lui Ianus la romani.
CONFERINȚA A ȘASEA, Dornach, 16 septembrie 1922
Procesul de hrănire considerat din punct de vedere fizic-material și sufletesc-spiritual pag.111
Ptialina, pepsina, tripsina. Ce simte ficatul. Secreția de bilă. Amidonul, zahărul, albumina, albumina lichidă, formarea de alcool, grăsimile, glicerina, acizii grași, sărurile rămân săruri. Despre moartea lui Paracelsus. Îngurgitarea de mari cantități de alcool. Migrena. Creierul în lichidul cerebral. Diferența fundamentală dintre om și animal. Sărurile și fosforul, cele mai importante substanțe din capul omului. Sare și gândire, fosfor și voință.
DESPRE STÃRI ANTERIOARE ALE PÃMÂNTULUI
CONFERINȚA A ȘAPTEA, Domach, 20 septembrie 1922
Despre stările anterioare ale Pământului (Lemuria) pag.130Mâl pământesc și aer-foc. Păsările-dragon, ichthyosaurii și plesiosaurii. Păsările-dragon ca hrană pentru ichthyosauri și plesiosauri. Păsări, animale ierbivore și megatherieni. Pământul: un uriaș animal mort.
CONFERINȚA A OPTA, Dornach, 23 septembrie 1922
Stări anterioare ale Pământului (II) pag. 148
Broaștele țestoase, crocodilii. Instincte de însănătoșire la animale. Oxigenul și carbonul. Plante și păduri. Modificarea continuă a Pământului. Stridiile uriașe și viața lor în „supa Pământului”. Râmele. Pământul în starea de ou. Luna ca stimulator al fanteziei și al forțelor de creștere. Mecinicov indică «Faust-ul» lui Goethe. Luna în interiorul Pământului. Desprinderea Lunii și starea ulterioară a Pământului. Păstrarea vechii substanțe lunare în forța de reproducere a ființelor animale și umane.
RUDOLF STEINER CONFERINȚA A NOUA, Domach, 27 septembrie 1922
Starea primordială a Pământului pag. 168
Starea Pământului înainte de desprinderea Lunii. Înmulțirea stridiilor uriașe. Proveniența forțelor masculine și feminine perioada de dinaintea desprinderii Lunii. Elefantul, păduchele frunză și vorticella. Soarele ca forță de reproducere. Păstra cartofilor în gropi făcute în pământ. Pământul conferă ființei forța de reproducere, prin faptul că păstrează în sine, în timpul iernii, forțele solare. Înmulțirea prin butași. Aducerea plantelor la creșterea corectă. Râmele, viermii intestinali. Forța vie din semințele plantelor. Acțiunea Soarelui în reproducerea vegetală și cea animală. Influența Lunii asupra vremii. Cearta dintre Fechner și Schleiden relativ la Lună. Perioada evoluției Pământului, în care Pământul, Soarele și Luna formau încă un singur corp. Experiența lui Plateau. Pământul ca ființă vie.
CONFERINȚA A ZECEA, Dornach, 30 septembrie 1922
Adam Kadmon în Lemuria pag.192
Pământul a fost cândva un cap omenesc viu. Hrănirea anterioară a Pământului din spațiul cosmic. Julius Robert Mayer. Soarele „mănâncă” comete. Pietrele meteoritice: comete descompuse. Hrănirea Pământului prin Soare. Capul omului în stare embrionară, imagine fidelă a Pământului. Pământul a fost cândva germenul unui om uriaș. Omul a fost cândva întregul Pământ. «Chipul Pământului» de Eduard Suess. Aparița animalelor. De ce este omul atât de mic. Provenim cu toții dintr-un singur om. Uriașul Ymir. Interpretarea greșită a Vechiului Testament. Eradicarea vechii cunoașteri.
Privire de ansamblu asupra operelor lui Rudolf Steiner pag. 214
CUVÂNT ÎNAINTE
La apariția publicațiilor conferințelor ținute de Rudolf
Steiner pentru muncitorii care au lucrat la construirea Goetheanumului
din august 1922 până în septembrie 1924
Marie SteinerAceste conferințe pot fi numite și dialoguri, deoarece conținutul lor a fost mereu determinat la cererea lui Rudolf Steiner, de către înșiși muncitorii. Ei au putut să-și aleagă singuri temele; el i-a stimulat să-i pună întrebări și să-i comunice impresiile lor, i-a încurajat să se exprime, să-și aducă obiecțiile. Au fost tratate lucruri de interes imediat, respectiv foarte îndepărtat. S-a manifestat un interes deosebit pentru aspectul terapeutic și igienic al vieții, și s-a văzut din aceasta cât de mult țineau aceste lucruri de grijile zilnice ale muncitorilor. Dar au fost abordate și toate manifestările naturii, ale existentei minerale, vegetale și animale, iar acest lucru a condus din nou la Cosmos, la originea ființelor și a lucrurilor. În cele din urmă, muncitorii au solicitat o introducere în știința spirituală și bazele de cunoaștere pentru înțelegerea misterelor creștinismului.
Această activitate spirituală comună s-a constituit plecând de la niște cursuri ținute pentru început de dr. Roman Boos pentru cei interesați în asemenea probleme, pe locul construcției, după terminarea muncii. Ele a fost continuate apoi și de către alți membri ai Societății Antroposofice. Apoi a pornit rugămintea din partea muncitorilor către Rudolf Steiner, dacă nu este dispus să potolească el însuși setea de cunoaștere și dacă nu ar fi posibil să se folosească în acest sens o oră din timpul lucru – în care ei încă nu erau prea obosiți. Aceasta s-s petrecut după slujba religioasă de dimineață. Mai aveau acces la cursuri câțiva angajați din birourile clădirii și doi trei colaboratori din cercul restrâns de lucru al lui Rudolf Steiner. Au fost discutate și lucruri practice, ca de exemplu creșterea albinelor, care îi interesa pe apicultori. Notițele la conferințele despre albine au fost editate ulterior, când Dr. Steiner nu mai era printre noi, de către Cercul de cercetări agricole de la Goetheanum, ca o broșură pentru membrii săi.
S-a manifestat apoi tot mai mult dorința și din partea altor persoane, de a cunoaște conținutul acestor conferințe. Dar ele au fost gândite pentru un public anume și în anumite situații, absolut pe nepregătite, în maniera care rezulta din circumstanțele create și din dispoziția lăuntrică a ascultătorilor – și în nici un caz în vederea publicării lor. Dar tocmai modul în care au fost formulate are un ton de prospețime și comunicare directă, pe care am vrea să-l păstrăm. Din ele poate fi preluată acea atmosferă deosebită care se bazează pe colaborarea a ceea ce trăia în sufletele celor care puneau întrebările, și ale celui care dădea răspunsurile. Ar fi de dorit să nu se șteargă nuanțele deosebite, coloritul acestor dialoguri, printr-o transformare pedantă a frazelor. De aceea facem încercarea să le oferim pe cât posibil în forma lor inițială. Și chiar dacă ea nu corespunde stilului literar cultivat obișnuit, conține în schimb viața nemijlocită.
PRIMA CONFERINȚÃ
Bună dimineața, domnii mei! Astăzi vrem să ne folosim timpu1 pentru a mai adăuga câte ceva la cele pe care le-am auzit deja. Atunci vom putea înțelege câte ceva din întreaga demnitate a omului.
Vedeți dumneavoastră, eu v-am spus cu aproximație cum decurge hrănirea și cum se desfășoară respirația. Noi am văzut că hrănirea este mai mult legată de viața omului, că hrănirea constă în aceea că noi preluăm substanțele nutritive, care de fapt se află într-o stare lipsită de viață în stomacul și intestinele noastre, că aceste substanțe nutritive sunt reînviate apoi prin intermediul limfei din vasele limfatice și sunt apoi transferate în stare vie în sânge. Apoi, după cum știm, această hrană vie intră în contact în sânge cu oxigenul din aer. Aerul este preluat de către oameni și introdus în circuit; datorită lui, sângele se modifică. Acest proces se desfășoară în piept. Și acest proces ne dă posibilitatea să avem sentimente.
Așadar viața este determinată de fapt, între procesele din intestin și procesele din sânge. În interiorul proceselor din sânge, între procesele din sânge și cele din aer, se determină ceea ce se numește afectivitatea noastră. Acum trebuie să ne preocupăm puțin și de rațiune și să încercăm să înțelegem cum apare rațiunea la om.
Vedeți dumneavoastră, din punct de vedere exterior, poate fi recunoscută ca existând de fapt, cam de vreo șaizeci de ani. Am putea spune că anul trecut, în 1921, puteam sărbătorim jubileul de șaizeci de ani. EI nu a fost sărbătorit, pentru că în ziua de azi, prea puțini oameni au interesul a organiza jubilee pur științifice. Căci descoperirea care a fost făcută în 1861, și de la care am fi putut sărbători jubileul de șaizeci de ani – este o adevărată descoperire științifică; deci de lucrurile despre care vreau să vorbesc eu se poate vorbi abia de cincizeci, șaizeci de ani. Îmi amintesc această descoperire din motivul că are aceeași vârstă ca și mine. Iar descoperirea constă în următoarele.
Eu v-am spus recent cum putem face observații asupra naturii omenești: nu trebuie să facem experimente, ci este suficient să dăm atenție celor pe care le experimentează natura pe om, atunci când omul se îmbolnăvește într-o anumită privință. Dacă înțelegem cum trebuie să privim lucrurile atunci când un om se îmbolnăvește, atunci un asemenea experiment, o asemenea încercare este organizată de natură pentru noi, iar noi putem dobândi o cunoaștere din această încercare.
Atunci, în 1861, s-a descoperit, de către Broca, faptul că în cazul oamenilor cu tulburări, cu deficiențe de vorbire (dacă li se face disecție după moarte), se descoperă că aveau o leziune în cea de a treia circumvoluțiune cerebrală.
Nu-i așa, dacă vom observa creierul, așadar dacă ridicăm cumva craniul, învelișul osos, putem vedea creierul. Iar acest creier are circumvoluțiuni: Aici este o circumvoluțiune, aici o a doua, aici se află cea de a treia circumvoluțiune (se desenează). Această circumvoluțiune este numită temporală, pentru că se află în apropierea osului temporal. Și ori de câte ori omul are tulburări de vorbire, sau nu mai poate vorbi deloc, este ceva în neregulă cu această circumvoluțiune din partea stângă.