Alimentația preventivă împotriva bolilor cardiovasculare
Care sunt bolile cardiovasculare, factorii de risc și cum se manifestă aceste boli? Ce regimuri trebuie să urmăm pentru a diminua pericolul tulburărilor cardiace? |

22.95 22.73 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Pierre Vican oferă răspunsuri detaliate la aceste întrebări, prezentând inima și sistemul circulator, afecțiunile cardiovasculare, precum și o listă a alimentelor dăunătoare și una a celor recomandate în orice regim de ameliorare sau prevenire. Veți afla care sunt beneficiile consumului de fructe și legume, uleiuri vegetale, produse marine, fibre alimentare și de ce este bine să mâncați cu moderație produse de patiserie, carne sau dulciuri. |
Cuprins:
Partea întâi. O lungă istorie a inimii Grecia antică Partea a doua. Inima și circulația sangvină Inima Inima și vasele aferente și eferente Aparatul circulator Mica circulație Ciclul cardiac Sistemul circulator al inimii Partea a treia.Tulburările cardiace și bolile cardiovasculare Îmbătrânirea populației 1. Aritmiile cardiace 2. Hipertensiunea arterială 8. Fibrilația atriaIă 9. Infarctul miocardic Regimurile cardioprotectoare |
Fragment:
Inima și circulația sangvină
Înainte de a aborda patologia cardiovasculară, ar fi util să cunoaștem în ansamblul lor – sau să ne reamintim mecanismele fiziologice ale inimii și ale circulației sangvine. Această recapitulare ne va ajuta să înțelegem interacțiunile dintre alimentație și sănătatea cardiacă. Să facem așadar o trecere în revistă a funcționării inimii și a structurii sistemului sangvin. Motor central al organismului, inima reglează ansamblul circulației sangvine. Este un mușchi concav, de dimensiunea unui pumn, cântărind între 250 și 300 g. Forma sa seamănă în mare cu o piramidă inversată, a cărei bază e îndreptată în sus și spre spate, partea dreaptă și vârful fiind orientate în jos, în fată și spre stânga. Rolul esențial al inimii este să funcționeze în permanentă ca o pompă care împinge și aspiră: ea propulsează sângele în artere și primește sângele prin vene. Acest mușchi uimitor de puternic împinge și aspiră „în repaus”, pe baza celor 60 până la 90 de bătăi pe minut, 4-5 litri de sânge în același interval de timp, adică între 5.800 și 7.200 de litri pe zi. Această dublă funcție este asigurată printr-o activitate ritmică alternativă de contractare și de dilatare, de la formarea fătului până la moartea organismului. Situat în cavitatea toracică, între cei doi plămâni, acest organ de culoare roșu-închis este învelit într-un sac serofibros, pericardul, care îl protejează, facilitându-i totodată mișcările. Pe de altă parte, mușchiul cardiac este căptușit pe interior de endocard, o membrană mai puțin vascularizată decât pericardul. Pe suprafața inimii este vizibil un șanț mare vertical care o divide în două părți aproape egale: șanțul interventricular. La naștere, părțile dreaptă și stângă ale inimii comunică între ele prin orificiul lui Botal. Acest orificiu natural se închide definitiv, împiedicând amestecarea sângelui din cele două cavități. În interiorul mușchiului, cele două părți, dreaptă și stângă, ale inimii sunt separate de un perete muscular etanș, septul, care delimitează „cordul drept” și „cordul stâng”. Fiecare dintre cele două corduri conține câte două cavități: atriul și ventriculul. Volumul mediu al unui atriu este de 100 ml, adică aproximativ o jumătate din volumul unui ventricul. Atriile sunt separate între ele prin peretele interatrial, iar ventriculele, prin peretele interventricular. Cele două atrii se prelungesc prin două auricule, drept și stâng, care se înfășoară: unul la dreapta, în jurul aortei, celălalt la stânga, în jurul arterei pulmonare. Fiecare atriu comunică cu ventriculul corespondent prin orificiul atrioventricular, prin acțiunea unor valve. Acest mecanism nu permite trecerea sângelui decât într-un singur sens: de la atriu spre ventricul. Există așadar valva mitrală la stânga și valva tricuspidă la dreapta. Aceste mecanisme seamănă cu un sistem de clapete. Prin analogie cu motorul cu combustie al unei mașini, putem considera atriile drept și stâng ca fiind camere de umplere și ventriculele drept și stâng ca fiind camere de propulsie. Modul de distribuire a vaselor care intră și ies din inimă este foarte simplu. Sunt opt vase care fac legătura cu inima: două artere și șase vene. Cele două artere pornesc de pe fata anterioară a inimii, la nivelul ventriculelor. Este vorba despre artera pulmonară, legată de ventriculul drept, și de artera aortă, legată de ventriculul stâng. Cele șase vene care ajung la inimă se împart în două categorii: venele pulmonare și venele cave. Există patru vene pulmonare (câte două corespunzătoare fiecărui plămân), care pătrund în partea stângă a inimii, la nivelul atriului. Cele două vene cave, superioară și inferioară, pătrund în partea dreaptă, tot la nivelul atriului. Inima este înconjurată de o rețea de artere coronariene fine care îi asigură irigarea. Trebuind să facă un efort mai mare, ventriculul din care pleacă artera aortă ce asigură marea circulație are un perete mai gros decât al celuilalt ventricul. Cele două părți ale inimii, cordul drept și cel stâng, funcționează în mod sincron. După cum am văzut, valvele cardiace controlează trecerea fluxului sangvin înspre și dinspre inimă. Sunt structuri anatomice care se deschid și se închid în mod ritmic, asigurând curgerea sângelui într-un singur sens. Valva tricuspidă este situată între atriul drept și ventriculul drept. Structura ei, formată din trei valvule, o diferențiază de valva mitrală. Aceasta din urmă se află în partea opusă, între atriul stâng și ventriculul stâng, și este constituită din doar două valve. Mai este numită valva „bicuspidă”. Orificiile arterelor care comunică cu ventriculele sunt dotate și ele cu valve, în formă sigmoidă, numite și „semilunare”. Rolul lor este să împiedice reîntoarcerea în ventricule a sângelui evacuat din acestea. Valva pulmonară este situată la intrarea în artera pulmonară. Ea prezintă trei valve sigmoide orientate în sensul fluxului sangvin care urmează această cale. La fel ca artera pulmonară, artera aortă este și ea înzestrată la punctul de plecare cu o valvă aortică, formată tot din trei valve sigmoide dispuse în același mod. Orificiile venoase care comunică cu atriile nu posedă un astfel de mecanism. |