Vindecare și recuperare

„Toate bolile sunt fizice, mentale și spirituale, iar nivelurile cele mai înalte ale vindecării sunt consecința adresării simultane celor trei domenii, înțelegând că fiecare dintre ele are o importanță egală. Intenția și contextualizarea spirituală sporesc rata răspunsurilor pozitive la tratamentul medical. Totuși, intrinsec condiției umane, există limitări, datorate design-ului evoluției, dintre care unele pot fi transcense, iar altele nu. Prin urmare, speranța și credința trebuie să fie acompaniate de predarea si acceptarea unei voințe mai înalte. După cum a fost validat în urma cercetării noastre, viața nu poate fi distrusă. Nu poate decât să-și schimbe expresia de la o realitate fizică lineară limitată Ia realitatea spirituală non-lineară nelimitată.”

„Este surprinzător că singurul lucru care trebuie gestionat în cadrul acestor evenimente catastrofale este energia emoțiilor. Dacă studiem experiența, observăm că nu evenimentul care s-a petrecut sau despre care credem ca s-a petrecut în lume este problema, ci felul în care ne simțim noi față de el. Cui îi pasă de fapte? Ele nu înseamnă nimic în și prin sine. Ceea ce contează este reacția emoțională la acestea. Faptul, evenimentul în sine este doar un fapt, un „nimic”. Felul în care „simțim” despre acel fapt este singurul lucru pe care trebuie să-I rezolvăm în toate evenimentele de viață.”

„Sunt oameni care au fost implicați în cercetare spirituală și în cercuri metafizice mulți ani și totuși, nimic nu s-a schimbat în viețile lor. Au aceleași boli și probleme, viața lor personală este la fel. Nu au avut niciuna din experiențele adevărului interior despre care aud vorbindu-se. Oare de ce? Când viața le aduce aurul în față, această șansă extraordinară, atunci este momentul să transforme cunoașterea spirituală în realitate. Este timpul transformării, momentul în care pot face un salt în conștiință. Acestea sunt momente de aur.”

„Punctul critic în toate lucrările spirituale este capacitatea de a dori să spui adevărul. Deseori acel adevăr este „nu știu” și din acest „nu știu” vine dorința de a te preda lui Dumnezeu. Adevărul apare din actul predării, al capitulării. Adevărul nu „cauzează” durerea și este greșit să venerăm durerea gândind că ea este calea regală către iluminare. Prin înțelegerea faptului că a suferi, suferința în sine, nu se datorează adevărului, ci lipsei de voință și dorință de a renunța la fals, astfel ajungem acolo – ajungem la revelarea adevărului prin capitularea, predarea în mâinile lui Dumnezeu.”