Psihologia eroticii masculine

Impotența psihogenă, ejacularea precoce, tulburările de orgasm își găsesc rezolvarea prin identificarea cauzelor inconștiente ale inhibiției. Însă lucrarea de față nu abordează doar soluțiile nevrotice de rezolvare a conflictului natură-cultură, ci și succesul sublimării sexualității în activitatea profesională, care aduce cu sine plăcerea de a munci.

Bogată în ilustrări clinice, scrisă cu claritate, oferind recomandări pentru tinerii aflați la începutul vieții de familie, cartea se adresează atât specialiștilor, cât și tuturor cititorilor interesați de psihologia sexualității masculine.Stekel surprinde șapte forme de tulburare a orgasmului:
1. Orgasm urmat de sentimente de neplăcere, durere, oboseală, dezgust, stări de angoasă.
2. Odată cu plăcerea orgasmului apare o durere mai mare sau mai mică.
3. Nu există senzație de plăcere, ci o durere care cuprinde întreg aparatul genital.
4. Ejaculare fără orgasm.
5. Coit îndelungat, urmat de un orgasm foarte slab.
6. Orgasm fără ejaculare (cazuri rare).
7. În ciuda tuturor strădaniilor, nici orgasm, nici ejaculare.


În ce privește cauza acestor tulburări de orgasm, regăsim aceleași conflicte psihice care, în concepția lui Stekel, produc și celelalte tulburări ale funcției sexuale masculine.
Un merit istoric și în același timp actual al gândirii lui Stekel este acela că atrage atenția asupra importanței psihoterapiei în cazul disfuncțiilor sexuale. Și aceasta pentru că, indiferent dacă le vom corela cu nevroza actuală, cu psihonevrozele sau cu nevroza traumatică, unicul lor tratament este prin cuvânt. Volumul dedicat eroticii masculine abundă în exemple de eșec al terapiilor mecanice și chimice, foarte mult utilizate în vremea lui Stekel.

Prefață

I. Bărbatul și femeia
Potență și cultură. Viața amoroasă a popoarelor primitive. Iubirea progresează. Intensificarea așteptării iubirii și ruinarea artei iubirii. Bărbatul are inhibiții mai mari decât femeia. Psihologia iubirii masculine. Schiller despre legătura dintre potență și forța creatoare. Diferența între iubirea masculină și cea feminină. Grillparzer despre aceste deosebiri. Semnificația potenței pentru viața sufletească a băr¬batului. Havelock Ellis despre dezaprecierea socială a impotentului. Entuziasmul bărbatului potent. Incapacitatea de a iubi sufletește. Ola Hanson despre bărbații care analizează fiecare sentiment. Naturile problematice moderne. Lupta dintre creier și măduva spinării. Impotența ca boală socială.


II. Profesie și sexualitate
Erotism și alegerea profesiei. Richard Wagner despre primejdiile artei pentru erotism. Freud despre rădăcinile sexuale ale instinctului de cer¬cetare. Multatuli despre matematică ca sexualitate reevaluată. Psihologia inventatorului. Cum a fost inventat un focos la distanță. Protecția împotriva hoților. Problema divizării. Primul ajutor. Periuțele de dinți igienice. Psihologia colecționarului. Kierkegaard achiziționează un birou. Deplasarea dorinței de la un obiect la un simbol. Criminalitatea și sexualitatea. Despre psihogeneza tuturor nevrozelor în opoziție cu Freud. Un nevrotic care luptă împotriva instinctului criminal. Infantilismul psihosexual. Criminalitatea copiilor. Copilul ca incendiator. Formele alegerii profesiei. Identificarea cu tatăl. Diferențierea în raport cu tatăl. Sublimarea instinctelor asociale. Profesia ca autoprotecție. Cauza morții la nevroticul obsesional. Judecătorul criminal. Alegerea profesiei din motive sexuale inconștiente. Fetișistul mâinilor, confecționer de mănuși. Masochiști și sadici. Un medic cu erotism anal. Fabricantul de parfum. Chimistul. Circumcizorul. Omul este pansexual.


III. Masturbare și potență
Esența impotenței psihice. Așa-numita rigiditate de apă, un nonsens fiziologic. Regresiunea în vis, cauză a erecției matinale. Lipsa erecției matinale. Lipsa erecției matinale nu este semn al unei impotențe organice. Nu există anafrodizie congenitală. Prejudiciile tratamentului organic. Un caz de impotență care este urmare a autosu¬gestiei. Lowenfeld despre masturbare și potență. Observație proprie. Urmări închipuite ale păcatelor din tinerețe. Psihogeneza autosugestiei. Victime ale literaturii dedicate masturbării. Un caz de masturbare. Deșteptarea timpurie a sexualității, un semn favorabil pentru potență. Diverse concepții. Observație proprie. Masturbarea ascunde tendințe de perversiune. Un caz clasic (observație proprie). Rezumat al ideilor expuse.


IV. Iubire inconștientă și ură inconștientă
Un caz de dureri ale inimii cu caracter nervos și de impotență. Inconștient sau preconștient? Iubire preconștientă. Observație proprie. Urmări închipuite ale excesului. Un caz de impotență în a treia căsnicie. Menajera, cauză a impotenței. Rezistența pasivă a bărbatului ca urmare a urii inconștiente. Sadism reprimat. Complexul Oedip.


V. Asceți, ipohondri și sclavi ai familiei
Sentimentul de inferioritate. Neîndemânaticii. Penisul mic și penisul cu retracție. Plângeri ipohon¬drice. Simptome de bază ale ipohondriei. Observație proprie. Un bărbat căsătorit cu mama sa. Fixația la soră. Ipohondrie și iubirea față de soră. Verișoara. O impotență aranjată. Complexul castrării. Scopul vieții.


VI. Impotență și căsătorie
Amanta și soția. Infidelitate în noaptea nunții. Tendința către inferior. Un telepat. Supraestimarea purității femeii. Teama de propriul sadism. Criminalitate ascunsă. Analiza unui impotent „fermecat". Tot felul de superstiții și influența lor. Atotputernicia gândurilor.

VII. Psihologia ejaculării precoce
Concepția lui Abraham. Oscilațiile potenței. Condițiile ejaculării precoce. Ejaculatio praecox și problema timpului. Un caz de priapism cu ejaculatio 8 praecox concomitentă. Cum se transformă o ejaculatio praecox într o potență normală. Din nou un caz de priapism nocturn. Vetoul religios. Masajul prostatei, cauză a impotenței. Un caz instructiv de ejaculatio praecox. „Cei ce caută veșnic". Ejaculatio praecox a mirelui. Observație proprie. Impotența ca protecție. Sclavi ai familei. Impotența intenționată. Disonanțe în căsnicie, cauze ale ejaculării precoce.

VIII. Tulburări ale orgasmului la bărbat
Descriere a tulburărilor. Dureri. Tânărul și vârst nicul. Scopul sexual ascuns. Legământul, cauză a unei tulburări de orgasm. Lipsa senzațiilor ca autoprotecție. Dureri în cadrul coitului. Un pacient care se lasă tratat timp de șase ani din cauza lipsei orgasmului și analiza sa. Jurământul. Jurământul fals, cauză a unei tulburări de orgasm.


Concluzii și perspective
Impotența ca boală a epocii. Omul măduvei spinării și omul creierului. Lupta între trecut și prezent. Nietzsche despre originea conștiinței rele. Reforma căsătoriei. Importanța familiei în statul modern. Dezechilibrul omului cultural. Importanța unei educații în spiritul libertății. Un caz tragic. Divorțul liber. Căsătoria realizată timpuriu, o cerință peri culoasă. Căsătoriile din rațiune și căsătoriile din interes. Coeducația. Tratamentul organoterapeutic al impotenței. Influența sufletului asupra corpului.

PROFESIE ȘI SEXUALITATE

Pentru proprietarul său, orice bun este bine ascuns; dintre toate gropile cu comori, cea proprie este dezgropată ultima.

Dacă întrebăm diverși oameni despre motivul alegerii profesiei, aflăm cu mirare că cei mai mulți au ajuns întâmplător la profesia lor. Adesea, tatăl este cel care a hotărât; altă dată a hotărât întâmplarea. Dar dacă avem ocazia să-i analizăm pe cei care și-au ales profesia din înclinația pentru ea, vom găsi întotdeauna legături între această alegere și erotism. De altfel, oamenii care și-au ales o profesie din întâmplare au de cele mai multe ori

o profesie secundară sau un „sport” care reprezintă, de fapt, profesia aleasă. Nefericirea epocii noastre constă în faptul că bucuria în profesie devine tot mai rară. Însă profesia trebuie să reprezinte întotdeauna acea muncă pentru care omul se simte chemat. Numai această muncă ne va aduce bucurie și împlinire.

Rolul eroticii în alegerea profesiei este doar o parte din rolul important al eroticii în viață. Sexualitatea seamănă cu arborele ale cărui rădăcini sunt adânc înfipte în pământ și în forța instinctuală și ale cărui flori se întind spre cer. Prin fiecare celulă a acestui copac curge sevă care tinde dinspre rădăcini către înălțime, dinspre pământ către cer. Fiecare om este un asemenea arbore, care rămâne veșnic legat de forțele instinctuale și cele pământești.

Este un fapt vechi că orice artă este o erotică revalorizată. Artistul își creează operele ca pe copiii săi. O parte din erotica sa este pierdută pentru viață. Wagner a știut acest lucru când a spus: „Arta începe exact acolo unde încetează viața; acolo unde nimic nu mai este actual, acolo strigăm, în artă «am dorit». Nu înțeleg cum un om cu adevărat fericit ajunge la gândul de «a face artă»; numai în viață el poate fi fericit. Prin urmare, nu este «arta» noastră o mărturisire a impotenței?”. Dar, în artă, artistul consumă sexualitatea sa foarte puternică. Întreaga forță pe care Wagner a pus-o
în al său Tristan a fost pierdută pentru Wesendonk. Prin Tristan el a putut să se elibereze, la fel ca Goethe care, prin Werther, s-a salvat din subjugarea iubirii în libertatea creației.

Filosofii golesc același izvor. Freud, în incitantul său studiu despre Leonardo da Vinei, a afirmat că orice instinct de cercetare poate fi explicat prin dorința de cunoaștere sexuală a copilului.

Dacă perioada cercetărilor sexuale infantile se încheie cu o puternică refulare sexuală, pentru destinul ulterior al instinctului de cercetare se întrevăd trei posibilități diferite, ce provin din relația permanentă a acestuia cu interesele sexuale. în primul caz, cercetarea împărtășește soarta sexualității, setea de cunoaștere rămânând de acum încolo inhibată, iar libera manifestare a inteligenței restrânsă pe viață, mai cu seamă că, la scurt timp după aceea, datorită educației, va fi instaurată inhibarea gândirii prin religie. Acesta este tipul de inhibare nevrotică. Știm prea bine că o atare slăbiciune a gândirii favorizează declanșarea îmbolnăvirii nevrotice.

La cel de-al doilea tip, dezvoltarea intelectuală este destul de puternică pentru a rezista refulării sexuale ce o asaltează. După un timp de la încetarea cercetării sexuale infantile, când inteligența este cristalizată, aceasta – în amintirea vechii legături – își oferă ajutorul pentru evitarea refulării sexuale, iar cercetarea sexuală reprimată se reîntoarce din inconștient sub forma unei obsesii, fără îndoială denaturată și controlată, dar destul de puternică pentru a sexualiza însăși gândirea și pentru a asocia activităților intelectuale plăcerea și angoasa proceselor sexuale propriu-zise. Cercetarea devine aici manifestare sexuală, deseori exclusivă, sentimentul rezolvării în planul gândirii, al clarificării va fi pus în locul satisfacerii sexuale; faptul că cercetarea infantilă nu poate fi finalizată se întrevede în această frământare fără sfârșit și în aceea că sentimentul intelectual al rezolvării devine tot mai inaccesibil.

Al treilea tip, cel rarisim și perfect, nu este marcat, în virtute a aptitudinilor deosebite, nici de inhibarea gândirii și nici de gândirea obsesivă nevrotică. E adevărat că refularea sexuală intervine și aici, dar nu reușește să alunge în inconștient un instinct parțial al plăcerii sexuale, ci libidoul se sustrage refulării, sublimându-se la început în sete de cunoaștere și trecând apoi de partea puternicului instinct de cercetare. Și aici cercetarea devine într-o oarecare măsură obsesie și substitut al manifestării sexuale, dar în urma deplinei diferențieri a proceselor psihice care îi stau la bază (sublimare în loc de revenire din inconștient), lipsește caracterul de nevroză, legătura cu complexul inițial al cercetării infantile dispare, iar instinctul poate acționa liber în slujba intereselor intelectuale. Refulării sexuale, care l-a întărit considerabil prin adaosul de libido sublimat, el îi plătește tribut, evitând abordarea temelor sexuale.

Faptul că impulsul de cercetare în matematică este sexualitate re evaluată ar putea fi dovedit printr-o scrisoare a lui Multatuli adresată unui prieten.

Paragraful (Multatuli – Scrisori către Max Roest, editate de Wilhelm Spohr și urm., voI. 2, p. 72 și urm.) sună astfel:

„... Sper, sper să găsesc o metodă simplificată pentru trigonometrie. Toți elevii îmi vor fi recunoscători, mai am încă de cercetat multe lucruri de acest fel. Este poezie minunată, este suprimarea veșmântului cast al naturii, căutarea formelor ei, cercetarea raporturilor ei, pipăirea configurației ei, pătrunderea în uterul adevărului. Vezi aici desfătarea matematicii! Și – sunt nebun – eu sunt prietenul ei! Într-adevăr, ea nu mă respinge, nu cedează imediat, fără efort. Are suficient mister pentru a rămâne dorită și adorată. Nu suficient cât să-l facă pe adoratorul furtunos să-și piardă curajul. l-am văzut gleznele, genunchii, șoldurile din când în când... dar apoi ea mă împinge la o parte și zboară încolo ca o Daphnis, ca o Sylphe. Luminiță rătăcitoare, curtezană, fecioară ... pe lângă toate astea, marea, puternica Isis, femeia lui Jehova, ce este, a fost și va fi neschimbată, intangibiIă, de nedistrus: ființa, adevărul!” Diversele sisteme filosofice indică relații clare cu sexualitatea. Astfel, un filosof mi-a explicat concepția sa despre lume, care trebuia să dovedească că tot ce există se explică prin frecare. Cercetarea mai apropiată a sistemului trădează în mod clar originea sa sexuală.

Poate că Newton nu ar fi descoperit legea gravitației dacă nu s-ar fi aflat sub influența unei forțe de atracție materne.

Deosebit de interesante sunt relațiile pe care inventatorul le are cu viata sa sexuală.

Am putut constata la toți inventatorii pe care i-am putut analiza că este vorba despre nevrotici care încearcă să rezolve conflictele lor sufletești prin deplasare în domeniul mecanicii. Deci, orice invenție este o încercare de învingere a unui conflict, o eliberare într-un fals domeniu. Poate mă voi face mai bine înțeles prin câteva exemple. Propoziția care trebuie dovedită este următoarea: Invențiile reprezintă traduceri ale problemelor sufletești, de cele mai multe ori sexuale, în limbajul tehnicii.

Telegrafia fără fir nu a fost oare inventată de un om care voia să trimită salutări unei iubite aflate departe? Cântecul popular o spune: „Un vântișor îți sărută obrăjorii și mâinile. Gândește-te că sunt suspinele pe care ți le trimit eu. Mii de suspine îți trimit în fiecare zi, mii de suspine zboară în jurul casei tale ...” Câteva exemple ne vor duce mai aproape de rezolvarea problemei.

Un pacient mă consultă din cauza insomniei. în fiecare noapte se răsucește în pat fără să adoarmă. De fapt, el ar trebui să fie recunoscător acestei suferințe, căci l-a ajutat deja să facă unele invenții. Mai întâi, în aceste nopți de insomnie a construit un focar la distanță, care este deja brevetat.

„Ce fel de invenție este aceasta?”

„Să vedeți. Stau în camera mea și pot, dintr-odată, să aprind flăcări de gaz în a treia cameră, în care doarme verișoara mea.”

Discuția care a rezultat a relevat următoarea stare de lucruri: bărbatul era îndrăgostit, fără să o știe, de verișoara sa căsătorită sau, mai bine spus, „fără să vrea să știe”.

El voia să-i pună inima pe jar și spera că gândurile lui, cărora le atribuia atotputernicie, s-ar ocupa de acest lucru. Inhibiții puternice se opune au acestei iubiri. Vărul său era prietenul său patern, care îl crescuse ținându-i loc de tată, avea casa deschisă pentru el, îi asigurase un cămin și o situație frumoasă. Tânăra soție a vărului era o soție credincioasă, iubitoare, care-și iubea mult soțul. Iubirea lui era fără speranță. Dar există bariere pentru o inimă care iubește? în timpul nopții dorințele sale zburau către patul frumoasei verișoare.

El voia să o facă să se aprindă și voia neapărat să o supună cu forța iubirii sale. Acesta era obiectul invenției. Focosul era descoperit. El putea să treacă neîncetat prin toate camerele, dincolo de orice opreliște, să ajungă la iubirea sa, pentru a se uni cu ea. Invenția a avut și alte urmări binefăcătoare. El a trebuit să părăsească afacerea vărului său și a devenit un bărbat bogat. Astfel, invenția a fost din toate punctele de vedere o rezolvare a unui grav conflict.

Un alt nevrotic vine la mine într-o zi radiind de bucurie. Făcuse o descoperire grandioasă. De acum înainte, spaimele oamenilor vor lua sfârșit. Invenția sa este un „ou al lui Columb”. El conduce un curent electric prin clanța ușii. Acest curent este scos din circuit în timpul zilei și contactul este stabilit doar când persoana pleacă de acasă sau, ceea ce ar fi și mai important, în timpul nopții. Dar și covorul din fața ușii este întrețesut cu fire subțiri și este încărcat electric. Trecerea unui hoț sau a unui spărgător pe preșul destinat ștergerii picioarelor și care se află în fața ușii (astfel fixat încât persoana nu se poate îndepărta și trebuie să-l atingă) produce un scurtcircuit, spărgătorul primește o lovitură puternică, ce îl face aproape să leșine, îl înspăimântă și, pe deasupra, începe să sune un ceasornic trezind întreaga casă...

Dezlegarea: bărbatul este preocupat de gândul de a face „o spargere” la un membru al familiei sale. Atingerea cu această ființă feminină i-ar produce în mod sigur o ”puternică lovitură electrică”. El ar putea însă să devină cunoscut și să fie spânzurat de „ceasornicul cel mare”. Acest aparat este un fel de asigurare. El trebuie să apere și obiectul iubirii. Căci un alt membru al familiei înconjoară aceeași ființă feminină cu priviri pline de dorință. El ar trebui să vegheze zi și noapte să nu se producă nicio nenorocire. în loc de realizarea invenției, se produce o despărțire de femeia dorită. Reprezentarea că el ar putea să ajungă în timpul nopții în camera ei, că altcineva ar putea să facă același lucru, a fost forța care a dus la această „descoperire grandioasă”.

Domnul N. crease un aparat cu ajutorul căruia o linie să poată fi împărțită în oricâte părți mici. Acest aparat a fost brevetat și pare să fi făcut impresie. Cauza: în familia sa erau șapte frați care așteptau o mare avere. O soră era bolnavă, la fel un frate mai puțin apt de muncă. Atunci, tatăl a luat hotărârea să-i înzestreze pe copiii incapabili de muncă cu o rentă mai mare. Domnul N. era de acord cu acest lucru, dar curând a izbucnit o nevroză care l-a făcut și pe el incapabil de a munci. Voia și el o parte mai mare. Gândea mereu la împărțirea moștenirii. Cât va ajunge partea ta? Voia mereu mai mult. Dar nu știa dacă nevroza sa va fi în stare să schimbe judecata tatălui. Cel puțin urma să primească toți părți egale. În această situație, și-a realizat invenția. Toate fazele care au urmat au fost trăi te cu cele mai puternice afecte. Predarea invenției, brevetarea ei, tratativele etc. A avut nopți de insomnie și a fost foarte mirat când a înțeles că, de fapt, împarte mereu moștenirea

Pag. 30 – 36