Cartea contemplării lui Dumnezeu

pag. 58-59

2. Iar dacă mintea mi se împuținează, Doamne, și ajunge aproape nimic, nu este de mirare; dacă mintea mea nu poate cuprinde mărimea unei părți din atom, atât de mică încât nu se mai poate micșora, cum ar putea să perceapă mărimea esenței tale, cu atât mai mult cu cât o parte dintr-un atom e finită, iar esența ta este fără de sfârșit.
3. Doamne Dumnezeule! Dacă mintea mea nu izbutește să înțeleagă mărimea esenței tale, rogu-te, Doamne, binevoiește a pune în inima mea o atât de mare iubire pentru tine, încât mintea mea să nu reușească să înțeleagă mărimea acestei iubiri.

Capitolul 5. Cum omul este finit

22. O, Domn slăvit, care faci certitudini din îndoieli! Cine vrea ciudățenie mare să vadă, să vină la mine, căci eu sunt aceea, eu am iubit și slujit lucruri finite și de tine am uitat și nu te-am iubit, pe tine, care ești infinit.
23. O, Doamne, începutul tuturor începuturilor și cauza tuturor cauzelor! Cine vrea să vadă om mai trădător, mai fals și mai josnic decât oricare altul, să vină la mine, căci eu sunt tot plin, înțesat de defecte, fundcă-n inima mea au sălășluit mai mult cugetări despre lucruri finite decât despre tine, care ești infinit.
24. O, Doamne, tu, care-mi știi păcatele toate și știi câtă vreme în ele am stăruit! E de mirare cum într-o inimă ca a mea, atât de mică, atâtea păcate încap! Aceasta, Doamne, fiindcă josnic sunt, și nefericit, fiindcă pe Dumnezeu cel infinit nu l-am cunoscut.

DISTINCȚIA IV: DESPRE ESENȚA DIVINÃ

Capitolul 10. Cum lumea a fost creată de un singur creator

22. Cine vrea, Doamne, din întuneric să iasă și din grele păcate, pe tine, Doamne, el să te caute, căci de cum te găsește, strălucitor va fi, de josnicie și murdărie va fi curățat.
23. Ce minunat ar fi, Doamne, de-aș putea să mă întăresc ca zi și noapte cugetul meu să te contemple! Prieten cu tine, el mi s-ar curați, limpezi, și tot ce acum mă poate ispiti și mă poate purta în rătăcire, ar avea prea puțină putere să-mi facă rău.
24. Ție, Doamne, mă încredințez, cu tine sunt în siguranță și în tine, atât de nobil și-atât de bun stăpân, găsesc mângâiere, astfel că mai bine decât orice e să te am prieten; fiindcă, Doamne, mai bine e să ai compania și prietenia unui Dumnezeu decât a multor oameni nedrepți. Fii, deci, Doamne, bun și ia-mă ca slujitor, ca să fiu lipsit de orice rea însoțire!
25. Doamne! Binecuvântat fii, și lăudat, căci atât de milos și-atât de plin de har ești! Și fiindcă atât de mare ești, fă ca întreaga mea bucurie întru tine să fie, căci, dacă va fi, nimic nu mă va putea tulbura sau nimici.
26. O, rege generos, sfânt, glorios! Dacă vei vrea să nu mă distrug și să mă bucur doar întru tine, mare bucurie mi-ai face, căci atunci când aș fi în păduri și în locuri sălbatice printre fiare, fiindcă aș fi cu tine și te-aș purta în inima mea, mi s-ar părea că sunt în oraș sau într-un loc populat printre prieteni.
27. Îți mulțumesc și te laud, Doamne, că mă faci să-mi aduc aminte cum eram, în castele și orașe, tovarăș cu fiare sălbatice, ignorante, pline de păcate; și fiindcă îmi găseam mângâiere și mă veseleam lângă acei oameni animalici, nu le cunoșteam sălbăticia și rătăcirea, pe care tu mă faci acum să le cunosc, ca un domn milostiv și îndurător ce ești.

DISTINCȚIA V: DESPRE TREIME

Capitolul 11. Cum substanța divină este prezentă în trei persoane

22. O, mărit, minunate Domn! Adorat să fii totdeauna și temut, căci mare e prostia oamenilor care se miră că tu poți fi în Treime și Treimea ta poate fi unitate; Doamne, dacă vor să se mire, de ce nu se miră de ei, care sunt trei lucruri și cele trei sunt o singură natură umană. Fiindcă orice om este trup, suflet și spirit, iar toate acestea trei sunt o substanță umană.
23. Ceea ce îi miră pe ei, Doamne, nu ar trebui să îi mire, ciudățenia cea mai mare ar fi ca omul, care este făptură născută, să poată fi în trei lucruri, iar tu, care ești veșnic, să nu poți fi. Căci...

pag. 118-119

Capitolul 116. Cum să luăm aminte la ce fac negustorii

10. Fie iubite, lăudate și slujite mereu sfințenia, noblețea și măreția ta, Doamne Dumnezeule! Noi vedem că negustorii sunt cei mai mari călători din această lume. Cum străbat lumea aducând mărfuri din diferite țări și ținuturi, dacă ar vrea, ar putea alege și strânge bunele obiceiuri și învățături din locurile prin care merg; dar ei aduc doar mărfuri, niciun bun obicei, nicio bună învățătură. Asemenea unor astfel de proști negustori este slujitorul tău, căci zi și noapte își îndreaptă cugetul și gândurile spre diferite lucruri și locuri și nu știe să profite de lucrurile utile, ci de cele rele
și ușuratice.
11. O, slăvit Domn! Când mă gândesc la marile nerozii pe care le-am făcut și le-am spus înainte, mi se pare că nu văd niciun negustor atât de prost ca mine; căci eu, Doamne, prin tot ce cumpăram și vindeam pierdeam.
12. Nu mi se par, Doamne, înțelepți negustorii care își strică tinerețea și și-o petrec în deșertăciunile acestei lumi, nici negustorii care de cele mai multe ori pierd, nu câștigă. De aceea prost negustor am fost eu, care mi-am risipit tinerețea și de cele mai multe ori am pierdut, nu am câștigat.
16. Înțelept, puternic, milos Domn! Unde sunt negustorii care vor să cumpere lacrimi, suspine, iubire, chinuri, dureri și moarte din dragoste pentru tine și pentru a aduce laude poruncilor tale? Mi se pare, Doamne, că oamenii nu se poartă astfel cu nicio marfă.
17. Pe negustori cel mai mult în lumea aceasta, Doamne, îi interesează să cumpere moșteniri, cai și ulii, stofe, piei, onoruri lumești, faimă și prețuirea oamenilor; în orice parte aș merge, peste tot văd asemenea negustori.
18. Vedem că negustorii care cumpără îi plătesc pe ceilalți negustori pentru ce cumpără; dar, Doamne, nu la fel e cu tine, care te-ai vândut pe tine și ne-ai răscumpărat pe noi cu sângele și cu slăvitul tău trup, iar noi ar trebui să îți dăm plata pe care ți-o datorăm. De aceea, cred, niciun negustor nu este atât de nedreptățit ca tine.
28. Fie iubite și lăudate sfințenia, mila, compasiunea ta, căci în niciun atelier, la nicio bursă, la niciun târg, în nicio piață, în niciun loc nu se poate găsi, Doamne, atâta marfă bună de cumpărat și de vândut cum se găsește pe sfânta cruce; ea este atelierul, târgul, piața unde se găsesc de vânzare și de cumpărat toate fericirile și toată slava.
29. Cine vrea să cumpere cu preț bun, Doamne, să vină în fața slăvitului tău altar și să-și ridice privirea spre sfânta cruce cu figura ta răstignit, căci aici va găsi bun târg, dacă dă bunurile pământești pentru bunurile spirituale. Iar cine vrea să se vândă pe el însuși la un foarte mare preț, să se dea morții pentru lauda ta și pentru iubirea de tine; căci dacă se dă pe sine, te va câștiga pe tine, cea mai nobilă esență care poate fi, și se va câștiga pe sine.
30. Cea mai bună marfă ce poate exista, Doamne, este iubirea, cinstirea și slujirea ta, singura în care nu pierzi sau câștigi mai puțin. Și cea mai bună certitudine ce poți avea în privința mărfurilor este să alegi prima mișcare, să respecți prima intenție, să urmezi natura și proprietatea potentei raționale și să fugi de natura și de proprietatea potentei senzitive. Cu un asemenea fel de a-ți socoti mărfurile, întotdeauna vei câștiga slava și bucuria Domnului tău.

Capitolul 117. Cum să luăm aminte la ce fac marinarii

10. O, Doamne, tu ești mare, înțelept și slăvit, desăvârșit în toate! Noi vedem că pe navă marinarii dau ascultare pilotului acesteia. Toți i se supun lui, de aceea stăpânul navei conduce nava acolo unde vrea. Nu așa e cu mine, Doamne, părțile trupului meu nu vor să fie supuse superiorului lor, adică rațiunii și înțelegerii sufletului; de aceea trupul meu merge părăsit, ca o navă abandonată, mânată de vânt unde vrea.

pag. 254-255

27. Dacă sufletul păcătosului vanitos iubește podoabele materiale și dacă în palat cineva face murdărie, imediat va exista dorința ca locul să fie curățat; iar dacă pe chipul sau pe mantila femeii bine aranjate și împodobite se face vreo pată de sânge sau de murdărie, va fi îndepărtată cu multă grijă. Atunci, cum se poate, Doamne, ca sufletele oamenilor drepți să nu vadă marea urâțenie din această lume în care sunt adorați idoli și șerpi, iar tu, Iisuse Hristoase, recreatorul nostru, ești disprețuit și blestemat de evrei? Și, Doamne, ar putea în vreo cameră sau în vreun palat să existe vreo groapă de gunoi cum există aceste lucruri în lume și printre creștinii devotați?

Capitolul 285. Despre marea dragoste dintre Domnul nostru Iisus Hristos și slăvita Sfânta Fecioara Maria

13. Domn milos, plin de îndurare! A doua formă de iubire este aceea dintre slăvita ta umanitate și Doamna noastră virtuoasă. Noi spunem, Doamne, că, atunci când sufletul contemplă marea sărăcie pe care a îndurat-o când a trebuit să dea naștere umanității tale și să o crească, înțelegerea este în primejdie să primească o falsă semnificație, crezând că tu nu ai iubit-o pe Doamna noastră, nedându-i bogăția care s-o scoată din suferință; dar, când sufletul meu își amintește de natura iubirii și de cât de mult ai iubit-o dându-i sărăcie și răbdare, cum n-ai fi făcut-o dacă i-ai fi dat bogăție, atunci înțelegerii umane îi este semnificat că, cu cât s-a chinuit mai mult, cu atât te-a iubit mai mult și a fost mai iubită de tine.
14. Că tu, Doamne, când ai fost răstignit pe cruce spre a ne mântui pe noi, păcătoșii, ai fi putut s-o lași în grija multora, dar nu i-ai încredințat-o decât Sfântului Ioan, fiindcă nu ai iubit-o mult pe Fecioara slăvită, este o falsă imagine; dar aceasta dispare când înțelegerea vrea să primească adevărata semnificație a dragostei pe care i-ai arătat-o încredințând-o unui singur om; căci, dacă i-ai fi încredințat-o mai multor oameni, ar fi însemnat că nu aveai deplină încredere în ea și în virtutea sa și nici ea nu ar fi avut atât merit cât a avut păzindu-se ea însăși de păcat cu sfânta virtute pe care a primit-o de la tine și prin tine.
15. Doamne, Iisuse Hristoase! Faptul că, după Patimile tale, ai lăsat-o pe Doamna noastră în această lume și nu ai urcat-o în slavă cu îngerii, ne-ar putea spune că nu ai iubit-o atât cât ai fi iubit-o dacă ai fi urcat-o în slavă cu tine; dar, când sufletul meu cugetă și se gândește la înțelepciunea ta, înțelegerii umane îi este semnificat că mult mai mare dragoste i-ai arătat Doamnei noastre când ai lăsat-o printre noi decât dacă ai fi urcat-o; căci, fiind ea reazem al apostolilor și al sfintei credințe pe care tu ai plătit-o atât de scump, toate meritele Doamnei noastre cresc și, cu cât cresc mâi mult, cu atât este iubită mai mult de tine, care ai rânduit ca meritele să-i fie mari.
16. Domn recreator, binefăcătorul nostru! Așa cum slăvitei Fecioare i-a fost dăruit har aparte prin zămislire de la Duhul Sfânt, tot așa a existat rațiune să-i fie dăruit fiindcă prin răbdare și bune fapte a dobândit mari merite; căci, dacă nu ar fi așa, ar însemna că, tu, într-un fel ai iubit-o și, în alt fel, nu ai iubit-o, dar fiindcă tu, Doamne, doar ai iubit-o, ai vrut să fie de față la Sfintele tale Patimi, să-ți plângă greaua, cumplita moarte, iar tu să o iubești pentru lacrimile ei, pentru disprețul pe care lumea i-l arăta și pentru îmbrâncelile mulțimii când voia să se apropie de tine și nu putea.
17. Glorios Domn! Dacă ai fi vrut, ai fi putut să înduri Patimile și moartea fără să fie de față și fără să te vadă Fecioara slăvită, dar, din marea dragoste pe care i-o purtai, ai vrut ca ea să-ți vadă moartea și să o plângă. Fiindcă i-ai iubit lacrimile, ai vrut să plângă, fiindcă ai iubit-o atât de mult, i-ai dat prilejul să iubească mult și mult să fie iubită, căci e în natura iubitorului să vrea ca acela iubit de el să-i vadă suferințele, așa cum vrea să îi vadă măreția și vrednicia.
18. Drept Domn! Spre a arăta că Doamna noastră te iubea mult, ai vrut să fie de față la Patimile tale, căci apostolii fugiseră și te părăsiseră, iar ea, din marea dragoste pe care ți-o purta, nu a plecat din fața trupului tău care murea pentru noi. Așa cum trupul tău, Doamne, a murit din cauza rănilor și a sângelui care ți s-a scurs, tot așa slăvita noastră Doamnă ar fi murit din prinos de dragoste și de durere pentru fiul ei slăvit; dar tu nu ai vrut ca ea să...

pag. 310-311

I. Despre valoarea cărții

2. Cine vrea să cerceteze și să afle de ce este bună această carte, trebuie, mai întâi, să-i citească toate rubricile, căci în ele sunt semnificațiile ei; trebuie apoi să înceapă a citi capitolele, în care se află valoarea ei, în volumul al doilea mai mare și mai bună decât în volumul întâi, în al treilea mai mare și mai bună decât în al doilea; aceasta fiindcă această carte a fost făcută prin harul și ajutorul tău, căci, cu cât sufletul s-a bucurat mai mult de creatorul său și l-a contemplat, cu atât mai clar și mai frumos și-a pregătit memoria, înțelegerea și voința spre a compune și scrie cartea. Fiind rânduit și necesar ca în lucrurile bune omul să afle mai multă desfătare și plăcere cu cât sunt mai mult tratate, este firesc ca în această Operă despre contemplare volumul al doilea să fie superior primului, iar al treilea superior celui de-al doilea.
3. Glorios Domn! Așa cum omul izbutește să numere mai bine genurile decât speciile și speciile mai bine decât indivizii, tot așa noi nu putem explica într-o povestire atât de scurtă toată valoarea acestei cărți. Din cauza scurtimii povestirii, vom vorbi în puține cuvinte despre valoarea și folosul ei; spunem, Doamne, cu intenție și cuvinte adevărate, că această carte este bună și folositoare pentru cineva ca să ofere bucurie și consolare, să ofere sfat, știință și înțelepciune, să iubească și să adore, să contemple și să se întărească, să disprețuiască această lume și să te iubească pe tine și slava cerească, să se încreadă și să aibă nădejde în tine; prin această carte poate avea sănătate fizică și intelectuală, se poate vindeca de boală fizică și intelectuală; căci această carte este drumul și calea prin care și în care omul poate avea și se poate folosi de cele șapte virtuți ca să învingă și să distrugă orice păcat de moarte sau venial.
4. Domn veșnic, în care-și află desăvârșirea voința și înțelegerea mea! Senzorial percepem și intelectual înțelegem că, în și prin această carte, oricine poate afla clar că tu ființezi în ființă, că tu ești binele suprem și de la tine vine tot binele și nu vine niciun rău și nicio culpă; în această carte se arată și se dovedește prin rațiuni necesare că tu ești un singur Dumnezeu și unitatea ta este în Treime și Treimea ta în unitate și că tu ai făcut ca Fiul să se întrupeze în Fecioara slăvită și ai făcut să moară umanitatea sa ca să recreeze lumea; în această carte se dovedește ceea ce decurge potrivit cursului naturii și contra cursului naturii și răsplata primită de om pentru bine și pentru rău; prin această carte sunt cunoscute virtutea și viciul, mărimea și calitatea virtuții și viciului. Pentru cunoașterea tuturor acestor lucruri este bună cartea.
5. Înțelept Domn! Prin această carte oricine poate cunoaște cum sunt semnificate virtuțile tale de creaturi și cum sunt virtuțile tale în sine; prin această carte omul învață să fie umil și adevărat, drept și milos, simplu și pios, bun vorbitor, iubitor, mărinimos, caritabil, educat și respectuos, prevăzător și harnic, pătrunzător și devotat, cumpătat, răbdător și biruitor, neșovăitor, fidel, bogat, desăvârșit, temător, însuflețit, înflăcărat, demn, binevoitor, rezervat, frumos; și prin această carte oricine îți poate aduce mulțumire și poate afla despre darurile, răsplățile și iertările primite de la tine; această carte este bună pentru orice om spre a te imagina, aminti, înțelege și iubi pe tine și tot binele care vine de la tine și prin tine.
6. Această carte, Doamne, îi folosește să vadă, să audă, să miroasă, să guste și să simtă, să perceapă și să aibă conștiință, subtilitate și fervoare; așa cum calul este bun pentru călărie, uliul pentru vânătoare, cuțitul pentru tăiat, focul pentru gătit, pâinea pentru mâncat, soarele pentru strălucire, la fel această Carte a contemplării este bună pentru cineva care vrea să-și pună în ordine toate părțile sensibile și intelectuale; că aceasta este adevărat fiecare o poate afla și proba dacă vrea să o citească cu intenție adevărată prin prima mișcare. Mai e bună, Doamne, ca omul să știe să dea, să făgăduiască și să se țină de făgăduială, este bună pentru castitate și virginitate, pentru a oferi hrană spirituală, pentru petrecerea timpului și pentru viață, pentru împotrivire, luptă și victorie împotriva viciilor prin virtuți și mai este bună spre a purta dispute, a converti și îndrepta pe cei rătăciți, a readuce sfânta devoțiune de pe vremea apostolilor, a predica sfânta credință romano-catolică; și este bună pentru a spori onoarea Sfintei Biserici de la Roma, puterea și bogăția ei, sporire care este în formă potențială și pentru a cărei trecere în act această carte...