Suntem la librărie! Comenzile plasate le expediem în cel mai scurt timp posibil. Vă mulțumim. Transport GRATUIT la comenzile de peste 160 lei prin curier Cargus, curier DPD sau poșta română. Transport GRATUIT la comenzile de peste 240 lei prin EasyBox Sameday.
Volumul Taifasuri cu tâlc reunește o mică parte dintre interviurile pe care
le-am publicat în Ziarul Lumina în decursul celor nouă ani de existență a
acestui cotidian...
Taifasuri cu tâlc. Interviuri de colecție publicate în Ziarul Lumina
46.00RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Taifasuri cu tâlc” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
„Volumul Taifasuri cu tâlc reunește o mică parte dintre interviurile pe care
le-am publicat în Ziarul Lumina în decursul celor nouă ani de existență a
acestui cotidian. Selecția, recunosc, a fost una dificilă, căci numărul
interviurilor publicate este mare, iar personalitățile intervievate reprezintă
repere importante ale istoriei noastre contemporane. M-am oprit, în cele din
urmă, la 16 interviuri, publicate în „Ziarul Lumina” în perioada 2006 – 2013,
perioadă ce însumează miezul de foc din existența de până acum a cotidianului.
Cei 16 interlocutori (medici, etnologi, academicieni, publiciști, profesori
universitari, jurnaliști, exploratori, preoți) pe care îi veți cunoaște și din
paginile acestei cărți, întregesc, prin rostul, experiența și profesionalismul
lor, consistenta paletă a vieții culturale și științifice a ultimului veac.“
Fragment:
„În Nord mergeam pe placa de gheață care se mișca tot timpul,
dincolo, în Antarctica, era pământ acoperit de gheață și credeam că n-o să am
probleme. Altitudinea la care mergeam era de 3.000 de metri, mai mult decât eram
eu obișnuită. Or, efortul fizic și compoziția aerului erau altele și oboseam. Am
avut vreo șapte zile de viscol teribil. Nu puteai să ieși din cort, te acoperea
zăpada. La fiecare 40 de minute trebuia să ies cu lopata să dau zăpada la o
parte, altfel m-ar fi acoperit complet. A apărut nu frica, ci senzația de
singurătate și-am simțit nevoia să conversez cu cineva. Și-acolo era doar
viscolul. Am început, în gând, să conversez cu viscolul, cu vântul, să-l rog să
mă ocolească, pentru că auzeam mereu limbile lui înconjurându-mă. Așa m-am
liniștit, devenisem calmă. Nu că dominam viscolul, dar îl simțeam lângă mine,
îmi devenise prieten.“