1981
Majoritatea fetelor drăguțe au labele picioarelor urâțele,
și la fel le are și Mindy Metalman, observă, deodată, Lenore. Sunt lungi și subțiri
și cu degete rășchirate, cu bumbi galbeni de calus pe degetele mici și cu un
strat gros pe călcâi, și câteva fire lungi și negre se cârlionțează pe dosul
labelor picioarelor, iar oja roșie e crăpată și se cojește în fâșii și e
neîngrijită și vărgată ca dropsurile. Dar
Lenore nu ar fi observat toate acestea dacă Mindy nu s-ar fi ghemuit în scaunul
ei de lângă frigider ca să-și cojească oja de pe degetele mariș halatul de baie
i s-a lăsat puțin, așa că i se vede un pic din decolteu și așa mai departe, un
decolteu mult mai generos decât al lui Lenore, iar prosopul alb și gros înfășurat
în jurul capului ud și spălat al lui Mindy se desface și o șuviță lucioasă de păr
negru se desprinde și se cârlionțează coborând de-a lungul feței, până sub bărbie.
În cameră miroase a șampon Flex și, totodată, a iarbă, de vreme ce Clarice și
Sue Shaw fumează o papiroasă babană, pe care Lenore o are de la Ed Creamer, de pe
vremea când era încă la Shaker School, și pe care a adus-o la școală aici,
împreună cu alte lucruri pentru Clarice.
Ideea e că Lenore Beadsman, care are cincisprezece ani, a bătut tot
drumul de acasă, din Shaker Heights, Ohio, până aproape de Cleveland ca să-și
viziteze sora mai mare, pe Clarice 11
Beadsman, care e boboc la acest colegiu de fete numit Mount Holyokeș iar
Lenore s-a cazat cu sacul ei de dormit în această cameră de la etajul doi, pe
care Clarice o împarte cu colegele ei de cameră, Mindy Metalman și Sue Shaw.
Lenore a venit și să vadă colegiul un pic. Asta pentru că, deși are doar
cincisprezece ani, se presupune că e foarte inteligentă și, prin urmare,
precoce și deja e boboc la Shaker School și, prin urmare, se gândește la colegiu,
la cererea de înscriere de anul viitor. Așa că e în vizită. Acum e o vineri seară de martie.
Sue Shaw, care nu e nici pe departe la fel de drăguță ca Mindy
sau Clarice, a adus papiroasa la Mindy și Lenore, iar Mindy o ia și își lasă în
pace pentru o clipă degetul mare de la picior și trage cu sete din țigară, care
începe să strălucească incandescent, și o sămânță pocnește zgomotos, și bucăți
de scrum de hârtie zboară și plutesc în aer, ceea ce lui Clarice și lui Sue li
se pare superamuzant și încep să râdă foarte tare, hohotind și ținându-se una
de alta, iar Mindy trage adânc în piept și ține fumul și îi dă țigara lui
Lenore, dar Lenore spune „nu, mulțumesc“.
– Nu, mulțumesc, spune Lenore.
– Dă-i bătaie, tu ai adus-o, de ce să nu… cârâie Mindy Metalman,
vorbind așa cum vorbesc oamenii când nu respiră, ținând fumul.
– Știu, dar la școală a început sezonul de atletism și sunt
în echipă și nu fumez în timpul sezonului, nu pot, mă termină, spune Lenore.
Așa că Mindy dă din umeri și, în cele din urmă, expiră un nor
de fum palid, obosit, și tușește scurt și adânc și se ridică cu țigară cu tot și-o
dă mai departe în partea cealaltă a camerei lui Clarice și Sue Shaw, care stau
lângă o boxă mare de lemn ascultând un cântec de Cat Stevens iar și iar, pentru
a zecea oară, sau cam așa ceva, în noaptea asta. Halatul lui Mindy e desfăcut
mai mult sau mai puțin acum, iar Lenore poate să vadă niște chestii 12 ca lumea, dar Mindy traversează
camera fără să se oprească. Lenore poate
să împartă în acest moment toate fetele pe care le cunoaște bine în fete care
cred în sinea lor că sunt drăguțe și fete care cred că nu sunt. Fetelor care se
cred drăguțe nu le pasă prea mult de halatele care se desfac și sunt bune la
machiaj și le place să defileze când oamenii se uită la ele și se poartă altfel
când sunt băieți prin preajmăș și fetele ca Lenore, care nu se cred drăguțe, au
tendința să nu se machieze și fac atletism și poartă bascheți negri Converse și
își țin halatul bine legat tot timpul. Mindy chiar e drăguță, mai puțin labele
picioarelor. Melodia lui Cat Stevens s-a
terminat iar și acul se ridică singur și, evident, niciuna dintre cele trei nu
are chef să se ducă până acolo să pună piesa din nou, așa că se lasă pe spate
în scaunele lor de lemn, Mindy în halat roz, cu un picior fin și lucios dezgolit,
care îi iese de sub halatș Clarice, cu ghete Desert și blugi albaștri-închis,
pe care Lenore îi numește blugii ei ștreang, și cămașa albă de cowboy pe care o
purta la târg atunci când i s-a furat poșeta, și părul blond i se revarsă peste
cămașă și are ochii foarte albaștri acumș Sue Shaw, cu părul ei roșu și un
cardigan verde și o fustă ecosez verde și picioare albe și grase, cu un coș roșu
aprins deasupra unui genunchi, picior peste picior, de unul atârnând unul
dintre pantofii ei marinărești, cu tălpi albe și scârboase – lui Lenore nu-i
place deloc acest gen de pantofi.
Clarice, după o tăcere scurtă, scoate un oftat și spune, șoptind:
– Cat… e… Dumnezeu, chicotește ea scurt la sfârșit.
Celelalte două chicotesc și ele.
– Dumnezeu? Cum poate să fie Cat Dumnezeu? Cat există.
Mindy are ochii roșii.
– Asta e o ofensă și o ditamai blafemia, spune Sue Shaw, cu
ochii căscați, pufnind indignată. –
Blafemie?
întreabă Clarice, privind-o pe Lenore. Blasfemie, zice ea.
Pag. 11 – 13 |