Dumnezeu, mama și eu

„Niciodată n-a trebuit să-l caut pe Dumnezeu: trăiesc cu el. Chiar înainte să fiu scos cu ajutorul spatulelor din burta mamei, unde aș fi rămas cu plăcere, dacă ar fi fost după mine, el sălășluia în mine, precum, la rându-mi, sălășluiesc și eu în el. Mă însoțește neîncetat. Chiar și-n somn.

Mama l-a sădit pe Dumnezeu în mine. O cuvioasă mistică de râsul curcilor care se înflăcăra din te miri ce, de la o floare de mac sau de la răhățelul din oliță al ultimului ei bebeluș. Emana credința prin toți porii.“