Unor oameni le plac locurile comode, care le oferă siguranța
zidurilor... Altora le-ar plăcea să călătorească în jurul lumii, dar nu au bani
sau timp. Alții nu pleacă de acasă, în excursii, pentru că ar trebui să facă față
dialogurilor, pe care le consideră stresante, nefiind pregătiți pentru
sinceritate. Alții nu riscă să-și deschidă sufletul, să râdă, să plângă, să se
expună... Dar dacă stăm acasă, cum aflăm cine suntem noi, la ce ne raportăm,
cum devemim mai buni, cum înțelegem viața, cum învățăm, cum ne luminăm?
Societatea, prin politicieni și mass-media, ne lasă să credem că suntem
în centrul lumii, din motive ușor de bănuit. Suntem ÎNVÃLUIȚI de această senzație
hrănitoarea orgoliului și ÎNLÃNȚUIȚI de frica pericolelor „din afara zidurilor”.
Nu ne dăm seama că, precum politicienii, renunțăm de bunăvoie la atributele
libertății! Dar noi nu vrem putere; noi vrem să râdem și să plângem de
lucrurile pe care le vedem și pe care le auzim în jurul nostru!... |