Fragment din carte: 
 
PARTEA A II-A 
 
 MAGIA ÎN RELIGIE 
Experiența misterului – chiar dacă amestecată cu teamă – a fost cea care a dat naștere religiei. 
Albert Einstein 
  
  
Introducere 
  
Poveștile sufletului nostru sunt bântuite de călugări, călugărițe, 
preoți și preotese, precum și de mănăstiri sau temple vechi. Ereticii se
 află și ei acolo, privind pe furiș, din umbră. Acestea pot fi vieți 
destul de intense, iar influențele lor ne însoțesc mult timp după aceea. 
După ce am gustat din bucuriile lumilor cu natură magică, viețile 
religioase ar putea părea ca mersul la școală. Însă, deși această etapă 
se axează mai mult pe mental, ea poate fi la fel de magică precum o 
viață șamanică. 
Fiecare religie își are rădăcinile în magie – deși toate se 
străduiesc să renege acest lucru, după ce se consacră și devin 
respectabile. Fragmente întregi din literatura indiană vedică, povestea 
lui Ghilgameș, Brahmana Samavidhana și mare parte din folclorul 
brahmanic sună ca niște instrucțiuni pentru vrăjitorie. 
Creștinismul timpuriu a folosit magia în mod fățiș. Preoții au făcut 
afaceri grozave din vânzarea de talismane, din vindecare, ghicit, 
astrologie și exorcizări. Adepților lor le surâdea faptul că preoții 
aveau puteri profetice, metafizice și de vindecare. Viziunile și 
vorbitul în limbi străine nu numai că erau permise, ci și încurajate. 
Odată cu trecerea timpului, această încurajare s-a răcit, ajungând la
 stadiul de toleranță. Mai târziu, această toleranță s-a diminuat, până 
când, în cele din urmă, a dispărut cu totul. În anul 362, Consiliul din 
Laodiceea i-a interzis clerului toate activitățile paranormale, mai 
puțin efectuarea de exorcizări. Odată cu înaintarea în Evul Mediu 
timpuriu, orice semn de abilități magice în rândul oamenilor obișnuiți a
 devenit un tabu periculos. 
Cu toate acestea, Biserica a reușit să-și mențină ceremoniile 
mistice, reambalându-le în mod abil. Apa magică, vrăjile și ritualurile 
au fost rebotezate: apă sfințită, miracole și taine. Aceasta însemna că 
orice formă de magie care nu era făcută de preoți, nu era sfântă – 
așadar trebuia să fie lucrarea diavolului. Această situație a 
transformat capacitățile paranormale naturale ale oamenilor într-o sursă
 de vinovăție și teroare. 
Chiar și după multe vieți, acea teamă inconștientă încă îi mai reține
 pe oameni ca să-și descopere abilitățile ascunse. De asemenea, tinde 
să-i separe pe oameni de călăuzirea propriului lor spirit. 
Stilul autoritar al religiei, din viețile trecute, îi poate afecta pe
 oameni și în alte moduri. Puterea unui jurământ religios poate fi atât 
de mare, încât acționează ca o vrajă, ținând prinsă în trecut o parte a 
energiei unui om. Vechile jurăminte de sărăcie și de castitate mai 
aruncă încă o umbră și după multe vieți, bântuindu-i pe oameni cu 
probleme legate de abundență și de relații. 
Religia formală tinde să le oprime pe femei, deoarece ele reprezintă 
valorile etapei precedente – intuiția, sentimentele și puterile 
pământului. Discriminarea unei persoane, pe criteriul sexului, își pune 
amprenta asupra psihicului și poate provoca o gamă largă de probleme de 
identitate – și chiar ginecologice – în viețile următoare. 
Asta nu înseamnă că bărbații au scăpat nepedepsiți. Și ei pot moșteni
 un sentiment generalizat de lipsă de valoare – unul dintre cele mai 
puternice blocaje în calea fericirii și a succesului în această viață. 
Desigur că nu toate viețile religioase sunt negative. Mulți oameni au
 trăit vremuri frumoase, departe de lumea dezlănțuită, cântând și 
urmându-și visurile, pe calea mistică. 
De asemenea, ei și-au putut îndeplini și o lucrare cu care să se 
mândrească – hrănirea celor săraci, răspândirea mesajelor de speranță, 
educarea copiilor și îngrijirea celor bolnavi. 
Biserica i-a învățat pe acoliții săi și câteva abilități valoroase, 
iar talentele câștigate în viețile anterioare nu se pierd. Deși nu ne-o 
reamintim în mod conștient, este ușor să reluăm vechea cunoaștere și să o
 dezvoltăm în viețile de mai târziu. Viețile anterioare, petrecute 
umblând prin grădina mănăstirii, înfrumusețând manuscrise sau dirijând 
corul pot înflori, mai târziu, în cariere de succes în medicină, artă 
sau muzică. 
Așadar, deși viețile trăite în slujba religiei ne pot lăsa cu unele 
răni de vindecat, ele ne pot oferi, de asemenea, și recompense demne de 
luat în seamă. 
Într-un vis intens pe care l-am avut odată, am văzut un călugăr 
lucrând la un manuscris, la lumina unei lumânări. De jur împrejur era 
întuneric și pândea pericolul. Asta se întâmpla cu multe secole în urmă,
 pe când educația și civilizația pâlpâiau la fel de slab ca micuța 
lumânare. 
Am înțeles că, indiferent de greșelile și de neajunsurile sale, în 
acele vremuri, Biserica a fost un refugiu călduros pentru multe suflete.
 Mesajul visului a fost clar: deși acum condamnăm multe aspecte ale 
Bisericii din Evul Mediu, ea a fost, de asemenea, și o puternică forță 
în slujba binelui. 
Indiferent ce religie am alege, sufletele noastre ies din viețile 
trăite în sânul religiei cu credință în puterea spirituală, cu empatie 
pentru ceilalți și cu o înțelegere fermă a importanței justiției 
sociale, a carității, compasiunii și milosteniei. Aceste valori sunt ca 
niște îngeri non-denominaționali uriași, care colindă prin lume, căutând
 modalități să îmbunătățească viața tuturor. 
Are vreo importanță ce religie ai ales să practici în viețile tale 
trecute? Probabil că nu. Este posibil să fi experimentat mai multe, în 
momente diferite. 
Carl Jung a spus că fiecare om alege ce religie se potrivește cu 
stadiul său de dezvoltare. Despre religiile diferite, el a spus că: 
„Sunt numai frunze și flori care se schimbă, pe tulpina unui arbore 
etern.” 
Conștientizarea vieților trecute face mai ușoară vindecarea rănilor 
din acele vieți. După ce terminăm, suntem mai puternici și mai înțelepți
 decât am fi fost fără conștientizarea lor. 
Putem aprecia apoi darurile benefice ale vieților noastre religioase 
trecute – și putem privi în urmă, spre ele, având în inimi pace 
adevărată.  |