…duhul nostru, inima noastră, inteligența noastră nu vor fi niciodată
suficiente pentru a purta povara nenorocirii aproapelui, pentru a-i
aduce mangâiere, alinare, tămăduire, poate chiar și o bucurie în întunericul lui străfulgerat de o licărire de lumină.
Viața, boala, moartea
10.009.00RON
(Stoc 0)
×
Anunță-mă când „Viața, boala, moartea” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
…duhul nostru, inima noastra, inteligenta noastra nu vor fi niciodata
suficiente pentru a purta povara nenorocirii aproapelui, pentru a-i
aduce mangaiere, alinare, tamaduire, poate chiar si o bucurie in
intunericul lui strafulgerat de o licarire de lumina.
Nu o vom putea face decat datorita iubirii lui Dumnezeu si atunci cand
mila Lui se revarsa peste noi pentru a ajunge la cel caruia ii
trebuieste.
Pentru aceasta trebuie să ne rugam și să-i cerem lui Dumnezeu să
preschimbe inima noastră de piatra în inimă de carne, inimă vie, să ne
limpezească mintea, să ne facă voința atentă și dreaptă, grija pentru
aproapele sinceră și curată. Mitropolitul Antonie
………………………………
…marea suferinta in fata mortii este aceea de a te simti singur,
despartit de Dumnezeu si despartit de comunitatea celor vii impreuna cu
care te simteai atat de bine. Dar singuratatea nu este reala, caci
Dumnezeu este intotdeauna cu noi in clipele de mare suferinta.
In aceste meditatii profunde Mitropolitul Antonie are un singur tel
fundamental: acela de a restaura adevaratul sens al suferintei si al
mortii in lumina mortii si Invierii lui Hristos.
Ne invita sa-l insotim in deslusirea marilor intrebari ce se refera la
viata, la boala, la moarte, la asumarea conditiei noastre umane
rascumparate prin jertfa lui Hristos.
…………………………..
Cuprins:
CUPRINS:
Intampinare pentru cititor
Preotul la capataiul bolnavului
MOARTEA. PIERDERE IREMEDIABILA. DOLIUL
Introducere
Aducerea aminte de moarte
Pretul timpului
Amintiri personale: moartea mamei mele
Prea tarziu?
Moartea ca despartire de Dumnezeu
O relatie dubla
Alte cateva amintiri
Moartea tatalui meu
Asistenta muribunzilor
Procesul de imbatranire
Viata vesnica (Eliberati din puterea mortii)
Experienta mortii in copilarie
Moartea violenta
Amintiri din timpul razboiului
Pierderea celor apropiati
Viata celui adormit, exemplu pentru cei vii
Sufletul si trupul
Descompunerea
Omul in integralitatea lui
Biruinta invierii
Calea impacarii
Slujba inmormantarii
CUGETARI DESPRE VIATA SI MOARTE
Constientizarea prezentului
Frica de moarte, dorul de moarte
Moartea – eveniment al vietii de zi cu zi
Moartea sinelui
Moartea ca dusman si ca prieten
Moartea fizica si spirituala
Fata in fata cu moartea
Ceea ce semanam
DESPRE VESNICIE
LUMINA VESNICIEI
Fragment:
Fragment din carte:
Conștientizarea prezentului
Moartea este piatra de încercare a atitudinii pe care o avem în fața vieții.
Cei ce se tem de moarte se tem de viață. E imposibil să nu te
temi de viață, cu toată complexitatea și riscurile ei, dacă te temi de
moarte. Aceasta înseamnă că a rezolva problema morții nu este un lucru
imposibil. Dacă ne temem de moarte, nu vom fi niciodată în stare să
riscăm; ne vom petrece viața într-un mod laș, grijuliu și timid.
Numai când vom putea privi în față moartea, de-i vom găsi sensul și de ne vom determina atitudinea noastră față de ea, numai atunci vom fi capabili să trăim fără frică și în toată plinătatea capacităților noastre.
De cele mai multe ori așteptăm până la sfârșitul vieții ca să privim
moartea în față, în vreme ce am fi trăit cu totul altfel dacă am fi
privit cu curaj moartea dintru început.
Există o învățătură patristică repetată necontenit de-a lungul secolelor, și anume că ar trebui să ne gândim la moarte în tot timpul vieții noastre.
Dar dacă-i vom pomeni de aceasta omului contemporan, care suferă de lipsă de bărbăție, de credință și de experiență de trăire
- trăsături care predomină în aceste vremuri -, el va crede că e chemat
să trăiască în umbra morții, într-o condiție de întunecare și de
tristețe, veșnic urmărit de această teamă în fața morții, viața
pierzându-și sensul.
Dacă își va aminti de moarte în mod constant, o va resimți ca pe o sabie
a lui Damocles atârnată deasupra capului de un fir de păr, ce-l va
împiedica să se bucure de viață și să se împlinească. O astfel de
înțelegere gresita, a celor spuse de Sfinții Părinți ar trebui respinsă.
Grija față de moarte și întreaga ei semnificație trebuie înțeleasă ca o sporire a vieții, nu ca o umbrire a ei.
În majoritatea timpului trăim ca și cum ne-am întocmi un proiect pentru
viața ce o vom trăi mai târziu. Nu trăim în mod definitiv, ci
provizoriu, ca și cum ne-am pregăti pentru ziua în care vom începe cu
adevărat să trăim.
Adu-ți aminte de moarte nu este o chemare de a trăi cu sentimentul
terorii permanente la gândul că moartea ne ia pe neașteptate și că vom
pieri împreună cu tot ce am construit.
Acest cuvânt înseamnă mai curând: „Fii conștient de faptul că ceea ce
spui, ceea ce făptuiești, asculți, înduri sau primești acum, poate fi
ultimul eveniment din viața ta.” În acest caz trebuie să fie o încununare, nu o înfrângere; o culme, un apogeu, nu o cădere.
Adevăr Divin
