Configurați pentru iubire

”La ce naiba s-o gândi partenerul meu?” este un refren des întâlnit în relațiile romantice, și pe bună dreptate. Fiecare persoană este configurată pentru iubire în mod diferit, având diferite deprinderi, nevoi și reacții la conflict. Vestea bună este că mințile majorității oamenilor funcționează în moduri predictibile și răspund pozitiv la securitate, atașament și ritualuri, îngăduindu-ne astfel să îndrumăm creierul către mai multă iubire și mai puține conflicte.
Configurați pentru iubire este un ghid complet pentru înțelegerea creierului propriului partener și pentru angajarea într-o relație romantică bazată pe iubire și pe încredere. Prin sintetizarea rezultatelor multor cercetări despre mecanismele iubirii ce tin de neuroștiință, teoria atașamentului și reglarea emoțiilor, această carte prezintă zece principii călăuzitoare ce pot îmbunătăți orice relație.
Iți poți întări relația
• Creând și menținand o ”bulă a cuplului” ce oferă siguranță
• Apelând dimineața și seara la ritualuri pentru a va menține conectați unul cu celălalt
• Invățând să vă certați astfel încât nimeni să nu piardă
• Devenind un expert în ceea ce îl face pe propriul partener să se simtă iubit
Prin învățarea unor gesturi și cuvinte simple, cititorii pot afla cum să stingă focuri emoționale și cum îsi pot ajuta partenerul să se simtă mai în siguranță. Perspectiva asupra conflictului ”fără vinovați” din această carte încurajează cititorii să depăsească mentalitatea ”creierului beligerant” pentru a se îndrepta către o înțelegere mai cooperantă a relației, specifică unui ”creier iubitor”. Această carte este o lectură esențială pentru cupluri interesate să înțeleagă dinamica complexă ce operează în spatele iubirii și încrederii din cadrul relațiilor intime.
Cu toate că iubirea nu este o știință exactă, dacă poți descoperi în ce mod sunteți configurați atât tu cât și partenerul tău, veți putea depași propriile disonante pentru a crea o legatură intimă de durată.

Mulțumiri ... 11
Cuvânt-înainte de Harville Hendrix ... 13
Introducere: Configurați pentru iubire ... 21

Capitolul 1
Bula de cuplu: cum vă puteți asigura unul altuia siguranță și protecție ... 31

Capitolul 2
Creierul războinic/iubitor: cum puteți păstra iubirea vie ... 52

Capitolul 3
Cunoaște-ți partenerul: Cum funcționează el/ea cu adevărat? ... 79

Capitolul 4
Să devenim experți în privința celuilalt: cum să-i faci pe plac partenerului și să-l liniștești ... 112

Capitolul 5
Decolări și aterizări: Cum să folosim ritualurile de dimineață și de culcare ... 133

Capitolul 6
Oamenii de încredere: Cum să rămâi la dispoziția celuilalt ... 150

Capitolul 7
Protejarea bulei de cuplu: cum să-i incluzi pe cei din afară ... 171

Capitolul 8
A lupta bine: cum să câștigi, lăsându-l și pe partener să câștige ... 197

Capitolul 9
Iubirea este în apropiere: cum să reaprinzi iubirea prin contact vizual ... 221

Capitolul 10
Trăiește o viață mai fericită și mai sănătoasă: cum te poate vindeca
parteneriatul tău ... 237

Post-scriptum ... 249
Bibliografie ... 250
Despre autor ... 253

pag. 42-43

Bram a avut o experiență similară, doar că în sens invers. Mama lui era foarte irascibilă, fapt care uneori cauza probleme în afara casei. Tatăl lui, în schimb, era un om reținut și nu avea nicio dificultate în a-i răspunde în cel mai potrivit mod. Tatăl lui Bram iubea vioiciunea și hotărârea soției sale; ea, pe de altă parte, îi iubea calmul și stăpânirea de sine. Când vorbesc despre a-i răspunde partenerului ”în cel mai potrivit mod”, mă refer la un mod care să funcționeze și să le facă bine amândurora.

DE CE SÃ FORMÃM PERECHI?

Te întrebi poate dacă genul de angajament pe care îl sugerez este cel pe care vrei să-l faci. La urma urmei, se poate pune întrebarea: de ce să formăm perechi?
Să formezi un cuplu nu e în sine mai bine decât a fi celibatar. Cartea aceasta nu-și propune să răspundă la întrebarea dacă stilul de viață în doi este sau nu mai bun decât cel de celibatar. Cunosc o sumedenie de celibatari foarte fericiți, care nu simt nici nevoia să evite o relație, nici nu plâng dacă nu sunt într-una. Indivizii aceștia sunt mulțumiți cu viața lor în ambele situații: dacă se întâmplă să apară o relație, e foarte bine; iar dacă nu, e la fel de bine. În plus, cercetările privind meritele relative ale celor două stiluri de viață nu au ajuns la concluzii ferme într-o privință sau în alta. Unele date - între care statisticile popularizate de Linda Waite și Maggie Gallagher, în cartea lor The Case for Marriage (2000) - sugerează că oamenii căsătoriți sunt mai fericiți și mai sănătoși decât cei necăsătoriți. Alții însă - printre care Alois Stutzer și Bruno Frey (2003) în Germania, și Richard Lucas și Andrew Clark (2006) în SUA - au raportat că oamenii care se căsătoresc tind să fie mai fericiți decât cei necăsătoriți numai la început. Janice Kiecolt-Glaser și colegii ei (2005) au constatat că persoanele cu o căsnicie nefericită sunt mai predispuse la boală decât celibatarii fericiți.
Un motiv evident pentru care oamenii formează perechi este procreerea. Instinctul acesta este înglobat în ADN-ul nostru pentru a asigura supraviețuirea speciei. Dar perechea formată în acest scop nu se traduce neapărat prin nevoia angajării într-o relație devotată și pe termen lung. Nu există nicio dovadă - cel puțin în ce privește specia noastră - că monogamia este mandatul naturii. Mi se pare interesant că unele mamifere, cum ar fi lupii și șoarecii de preerie, formează perechi pe viață. Neurobiologii care au studiat șoarecii de preerie (care formează perechi pe viață) și șoarecii de pajiște (care nu formează perechi stabile) raportează că între cele două specii există deosebiri genetice semnificative. Este posibil ca oamenii de știință să identifice cândva gene umane capabile să explice din ce motiv decidem sau nu să formăm perechi.
Între timp, pentru a înțelege scopul formării unei perechi cu o altă ființă umană, ne putem gândi la ce se întâmplă cu un copil mic. La modul ideal, toți bebelușii au un părinte sau o persoană care le poartă de grijă și care pune relația lor mai presus de orice altceva. Copilul se simte iubit și în siguranță, iar adultul se bucură și el de sentimentul de a fi iubit, de a fi împreună cu copilul și de a avea grijă de el. Cei doi sunt împreună. Numim aceasta o relație de atașament primară, deoarece copilul și îngrijitorul sunt legați sau atașați unul de celălalt. S-ar putea spune că aceasta este o ”bulă a copilului” - foarte asemănătoare cu bula de cuplu, doar că apare în timpul copilăriei.
Această bulă a copilului pregătește terenul pentru viitoarele relații plăcute cu alții. Dacă la o vârstă fragedă am avut parte de siguranță și de o afecțiune în care ne-am putut încrede, purtăm lucrul acesta cu noi. Ca adulți, suntem capabili să formăm noi...