Citind Despre minciună ca pe o frământată meditație a unui
mare teolog și filozof creștin și totodată ca pe un îndemn la reflecție,
putem ajunge să conștientizăm mai bine răspunderea pe care-o purtăm ori
de câte ori mânuim cuvântul rostit sau scris - oglindă fidelă ori
deformată a ceea ce simțim sau gândim.
Despre minciună: ediție bilingvă
25.0021.25RON
(Stoc 0)
×
Anunță-mă când „Despre minciună” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
De-a lungul vieții și operei sale impresionante, Augustin a dedicat nu
una, ci două lucrări unei teme ce pare să-l fi preocupat neîncetat:
minciuna. In prima, De mendacio (Despre minciuna), alcătuită în jurul
anului 395, cu puțin înainte de a fi ales episcop de Hippo, analizează
metodic toate tipurile de minciuni pe care le întâlnim curent în viată.
Socotind-o o scriere neizbutită si mult prea complicată, autorul n-a
publicat-o niciodată, ba mai mult, a vrut chiar s-o distrugă. Pe cea
de-a doua, Contra mendacium (împotriva minciunii), a redactat-o aproape
25 de ani mai târziu, în chip de răspuns la problemele ridicate în
Hispania de secta priscillianistă.
Deși diferite atât la nivelul intențiilor, cât si la cel al
structurii si al conținutului, cele două mici tratate reprezintă o
investigație unitară și complexă a cărei concluzie e fermă: de vreme ce
în Decalog e interzisă imperativ și categoric, pe minciună nu se poate
zidi nimic; adevărul rămâne primordial, el nefiind doar o abstracție, ci
și o realitate ce trebuie asimilată și trăită, un bun pe care trebuie
să-l iubim.
Citind Despre minciună ca pe o frământată meditație a unui
mare teolog și filozof creștin și totodată ca pe un îndemn la reflecție,
putem ajunge să conștientizăm mai bine răspunderea pe care-o purtăm ori
de câte ori mânuim cuvântul rostit sau scris - oglindă fidelă ori
deformată a ceea ce simțim sau gândim.
Cuprins:
Notă asupra ediției ... 5
Abrevieri ... 7
Studiu introductiv ... 9
De mendacio - Despre minciună ... 29
Note ... 161
Fragment:
pag. 31
PARTEA ÎNTÂI
Despre natura și relele provocate de minciună
Secțiunea I
Natura minciunii
1.1. Grea problemă este aceea a minciunii, ca una care, chiar în
faptele noastre de zi cu zi, ne provoacă tulburare: ca nu cumva sau fără
temei să taxăm drept minciună ceea ce, de fapt, nu este minciună, sau
să considerăm că uneori trebuie să mințim pentru o cauză onestă, din
datorie sau din milostenie. Problema aceasta o vom trata cu foarte multă
grijă întrebându-ne împreună cu cei care își pun întrebări în legătură
cu ea,” iar dacă am descoperi ceva important - fără să afirmăm ceva cu
temeritate, însăși cercetarea i-o va arăta cititorului care o studiază
atent. Căci ea este prea obscură și, de multe ori, scapă atenției
cercetătorului prin subterfugii întru câtva fără substanță, având în
vedere că uneori scapă din mâini ceea ce deja fusese aflat, iar alteori
apare din nou și este iarăși preluată. în cele din urmă totuși, o
cercetare întru câtva mai sigură va putea face cunoscută părerea
noastră. Iar dacă mai persistă o eroare, deși adevărul ne-ar scuti de
orice eroare si în orice eroare si-ar face loc falsul, cred totuși că
nicicând nu se va ajunge mai sigur la vreo eroare decât atunci când ea
se produce dintr-o prea mare dragoste de adevăr și dintr-o prea mare
respingere a falsului. Iar cei care critică [această teorie] în mod
sever afirmă că acest lucru este ceva exagerat și poate că însuși
adevărul s-ar exprima așa: încă nu este destul. Iar tu, cel care citești
- oricine ai fi -, să nu critici...
Adevăr Divin
