Cine îmi conduce autobuzul?
Lumile noastre interioare sunt complexe, compuse din multe părți
diferite, unele uitate de mult, iar altele necunoscute nouă până acum. Există
modalități în care educația și experiențele de viață ne-au învățat să facem față,
în mod competent, complexității vieții și altor modalități în care experiențele
din trecut ne-au paralizat. Pentru a exercita un anumit control asupra părților
din mine care conduc la un anumit moment, eu folosesc metafora conform căreia
aș fi un autobuz. Toate părțile ce mă compun simt șoferii autobuzului meu. Când
mă simt căzută sau criticul meu interior mă ocărăște, îmi pun întrebarea
”Cine îmi conduce autobuzul chiar acum?”.
Când părțile mai integrate și mai pline de vitalitate din mine
conduc, sunt conștientă de ceea ce se petrece în interiorul meu și de ceea ce
mă influențează în afara granițelor pielii mele. Dacă nu sunt conștientă de
ceea ce mă influențează, o parte din mine pe care, poate, nu am ales-o în mod
conștient - criticul meu interior, sinele neliniștit sau o parte traumatizată
din tinerețe -îmi poate acapara autobuzul. M-aș putea trezi că gândesc ”Nu
pot să fac asta”, ”Sunt o ratată, fără speranță” sau ”Sigur
e ceva în neregulă cu mine”. Dacă un sine bombastic mi-a acaparat
autobuzul, m-aș putea trezi că îi învinovățesc pe alții pentru a avea o părere
bună despre mine însămi. Poate că aceste părți din noi înșine au servit ca
scuturi necesare într-un alt moment al vieții, dar ele nu ne ajută în
realizarea viselor și a potențialului actual, în momentul prezent al vieții
noastre. Când devenim conștienți de aceste voci capricioase și lucrăm cu ele în
mod asertiv, prin intermediul Explorărilor, atingem măiestria în propria viață.
Prin urmare, când găsești vreun blocaj în tine sau când judecățile
ies la suprafață, în oricare dintre Explorări, pune-ți întrebarea ”Cine
îmi conduce autobuzul chiar acum?”. Observă ce îți apare în conștiență,
fără a corecta sau judeca. De îndată ce ai identificat acea parte din tine care
este la conducere, îndepărteaz-o din scaunul șoferului, cu blândețe, dar ferm.
Tactica mea personală este aceea de a escorta mental acea parte din mine către
zona din spate a autobuzului. Dacă mai târziu în cadrul procesului ea revine în
scaunul șoferului, din nou o însoțesc către zona din spate a autobuzului, cu
blândețe, dar ferm. Iată un mod ușor și surprinzător de eficient de a păstra la
liman gândurile ce ne pot deraia. Trebuie să știi că va trebui, cel mai
probabil, să escortezi în mod repetat asemenea provocatori de probleme către
zona din spate a autobuzului. Pe măsură ce munca ta cu Explorările continuă,
aceste părți anterior neexaminate își vor pierde puterea asupra ta. Mai târziu
vom vorbi pe larg despre cauza acestui fenomen și îți voi oferi și câteva
strategii eficiente pentru a-l dezactiva.
Așază-ți curiozitatea în scaunul șoferului
Cheia trecerii peste vocile interioare care ne sabotează constă în
a-ți invita curiozitatea la bord. Invită-ți interesul înnăscut în propria viață
să te însoțească în Explorări. Permite-i călătoriei tale să fie jucăușă, nu un
marș forțat. Permite-i deschiderii către descoperire să conducă drumul. Adoptă
o atitudine de inimă deschisă, fără prejudecăți, atât de mult cât poți în acel
moment. Experiența ta va fi diferită de fiecare dată când lucrezi cu
Explorările. La început va trebui să distingi cum te simți în peisajul interior
- cât de deschis și cu cât mai puține comentarii posibil. Dacă, pe măsură ce
înaintezi, îți observi mintea plină de prejudecăți furișându-se înapoi, doar
conștientizează aceasta. Apoi, în mod intenționat, îndepărteaz-o din scaunul
conducătorului conștienței tale. Lasă-ți curiozitatea tăcută, deschisă, să
preia frâiele din nou. |
Adevăr Divin
