Viața e reală doar atunci când „Eu sunt”

pag. 48-49

De ce a trebuit să sufăr și să disper într-atât pentru a sesiza această posibilitate abia acum?...
De ce nu am căutat și nu am recurs, și în acest caz, la o analogie universală, atotcuprinzătoare?
Și aici încă o dată, Dumnezeu... din nou, Dumnezeu. El singur.
Peste tot El - și totul este legat de El.
Și totuși e adevărat că sunt un om și nu un animal, chiar dacă exist în același mediu cosmic precum toate creaturile, spre deosebire de acestea sunt creat de El după chipul Lui și asemănarea Lui.
După chip și asemănare înseamnă că El fiind Dumnezeu, a prevăzut în prezența noastră generală o structură având posibilitatea de a genera și manifesta toate posibilitățile și imposibilitățile, toate proprietățile pe care Le are în El însuși.
El este Dumnezeu și în consecință, și eu sunt Dumnezeu.
Singura diferență între El și mine trebuie să fie - și este, în mod natural - o diferență de scară.
El este Dumnezeu și eu sunt Dumnezeu! El este Dumnezeul unei lumi mari, al tuturor prezențelor din univers și al întregii mele lumi exterioare deci prin urmare ar trebui ca eu să fiu Dumnezeu de un anume fel, deși numai al întregii mele lumi interioare, al unei lumi mici, al prezenței la scara mea.
Pentru tot și în toate avem aceleași posibilități și aceleași imposibilități. El este Dumnezeu și eu sunt Dumnezeu!
Aceleași posibilități și imposibilități pe care Le are El cu privire la întreaga prezență a Universului și a prezențelor din acesta, trebuie să le am eu cu privire la prezența care îmi este încredințată.
Ceea ce pentru el este posibil și imposibil în domeniul lumii celei mari, trebuie să-mi fie posibil și imposibil în domeniul lumii mele mici.
Tot acesta este clar, la fel de clar cum după noapte trebuie să vină ziua.
Cum de n-am putut să remarc o analogie atât de frapantă?
Mă gândisem atât de mult la creația lumii și la existența lumii și în general, la Dumnezeu și la operele Sale, vorbisem atât de mult despre toate acestea cu alții și nu-mi venise niciodată în minte acest gând simplu.
Și cu toate acestea, nu putea fi altfel, era evident!
Totul, fără excepție, atât logica sănătoasă cât și datele istorice dezvăluie și afirmă că Dumnezeu este Bunătate absolută. El esteAtotiubitor și Atotmilostiv. El este dreptul Împăciuitor a tot ceea ce există.
Însă de ce, dacă este așa, a găsit El că ar fi necesar să îndepărteze de El, din rațiuni care țin de orgoliul propriu fiecărui individ încă tânăr și încă...