www.FotoMars.ro

„Ai intrat în casa mea. Ştiam că eşti Tu, cel în care nu puteam crede. Nu îndrăzneam să-mi ridic ochii către faţa ta. Cum să-mi imaginez faţa Iubirii?”

Întâlniri solare povesteşte o experienţă aşa de intensă încât ea deschide şi pentru alţii posibilitatea trecerii de la suferinţă la bucurie, trecerea spre o altă conştiinţă. Această transformare e adusă la început de întâlnirea cu o imagine a lui Isus trăită într-o stare de meditaţie profundă. Această imagine se interiorizează din ce în ce mai mult pentru a deveni substanţa însăşi a fericirii şi a vieţii.

EL SPUNE:

„Teama nu mai face parte din tine. Îţi cer îndrăzneala splendidă a unei explozii solare. Îţi cer să semeni peste tot un nou ferment, nu prin învăţătura unei vorbe care poate fi închisă într-o dogmă sau prin orice formă rigidă de gândire ci printr-o „stare de a fi”, o transparenţă care este cea a transformării constante a vieţii.

„Cer miilor de faţete ale libertăţii tale de a se propulsa în orice loc pentru a forma cu mulţi alţii reţeaua iubirii pe care am conceput-o asupra planetei.

„Îţi cer să fii bucuria care înfloreşte pe toate drumurile lumii.

Îţi cer să fii eu, sursa infinită a Iubirii.

Îţi cer să fii într-adevăr tu însăţi.”

Aceste întâlniri şi dialoguri sunt trăite în mod intuitiv, fără nici o formă religioasă. Concepţia agnostică despre lume m-a însoţit până atunci. Aceste texte reprezintă un parcurs neaşteptat pe care l-am trăit cu o mare intensitate. Sentimentul si percepţia pe care le aveam asupra vieţii s-au schimbat radical.

Un cuvânt mai profund s-a dezvăluit în fiinţa mea, acela care stă de veghe, poate, în fiecare dintre noi. Acest cuvânt m-a invitat sa mă apropii de o conştiinţa nouă şi de Unitatea vieţii.

Experienţa personală care e evocată aici, îmi pare de natură secundară. Ea serveşte doar de suport pentru o transformare la care am fost invitată fără să fie iniţiativa mea. E oricum posibil ca transformarea să fi fost pregătită de o cale parcursă anterior.

Propun celor interesaţi de aceste texte, şi pentru care numele de Christ e ataşat unei credinţe sau a unei necredinţe, să nu dea acestui nume decât o singură semnificaţie, aceea de „Sursă a Iubirii”.

În Întâlniri Solare Isus reprezintă această sursă şi eu sunt prima a fi surprinsă, având în vedere ideile pe care mă bazam până în prezent.

Prin tot ceea ce este spus în aceste scrieri, sunt adusă să mă pun în discuţie cu delicateţe şi exigenţă. Nu îmi este uşor să renunţ la maniera mea obişnuită de a gândi şi să nu mai fiu în acord cu mediul meu cultural şi social. Dar asta mi se cere. Experienţa se deschide constant spre „Necunoscut” şi punctele de vedere se schimbă pe parcurs ca şi cum s-ar ajusta la etapele căii.

De fapt, nu înţeleg din punct de vedere raţional ceea ce mi s-a întâmplat şi cred că trebuie să fiu destul de modestă pentru a accepta că explicaţiile sunt în zadar.

O altă „stare de a fi” îmi este propusă, este reflexia unui sine debarasat de frică şi condiţionări. Această „stare de a fi” îmi este prezentată printr-o imagine solară a lui Isus, care e doar bucurie, compasiune, companie indulgentă şi atentă pentru fiecare pas efectuat pe această cale. Nodurile fricii şi vinovăţiei sunt desfăcute, unul câte unul cu dulceaţă şi răbdare. Şi pe măsură ce înaintez în această experienţă, observ născându-se, subjugată, suflul unei libertăţi fără limite. Ea pare să fie în corelaţie cu un sentiment şi chiar cu senzaţia unei transformări a celulelor corpului meu.

Această imagine radiantă a lui Isus anunţă naşterea unei epoci noi, în care umanitatea descoperă posibilităţi noi, sau puţin cunoscute până în prezent, chiar dacă sunt evocate circumstanţe dificile de trăit în limitele unui viitor destul de aproape.

Douăzeci şi cinci de ani s-au scurs de la Întâlnirea interioară cu o imagine a lui Christ. Impactul a fost atât de intens încât rămâne viu şi astăzi.

Bucuria, intemperiile şi transformările succesive nu au influenţat forţa sa. Lumina Întâlnirii se continuă pe căi întotdeauna noi şi se transformă în fiecare moment. Astfel, an după an, iubirea infinită se oferă fiecărei celule de-ale mele. Trebuie să o ascult constant, dacă nu, pierd raţiunea de a exista.

Pentru asta e nevoie să rămân atentă, să culeg ca pe o comoară fiecare scânteie a acestei Prezenţe şi să nu uit niciodată că ea permite să fie răspândită pe pământ, pe infinitul cerului.

Această carte e un fel de dialog dintre o parte din noi înşine conectată cu tot şi cealaltă parte, încă îngreunată de suferinţa de pe pământ.

Experienţa este trăită în „prezent” acompaniată de uimire şi încântare. Partea conectată a luat pentru mine numele de Isus: acest nume e o sursă care transformă privirea şi o face deseori extatică.

Iubirea se înscrie cu litere de foc.

Dacă lumina se modifică cu timpul, ea nu-şi pierde niciodată strălucirea. Uitarea, singură, ar putea să o facă să dispară. De asta e scrisă această carte.

Fie ca ea să prelungească amintirea acestei alchimii a sufletului.

Lumina lumii este simbolizată aici printr-o imagine directă, intimă, tandră şi infinită, a unui surâs divin, cel al Christului.