Politic incorect

pag. 5-6

Încă gândiți incorect din punct de vedere politic, sau ați fost deja convinși?

”Cenzura este cea mai rușinoasă dintre surori, cea mare se numește Inchiziție. Cenzura este cea mai vie mărturie a clasei conducătoare, care poate ține astfel în frâu doar sclavii neștiutori, dar nu poate conduce popoare libere.” - Johann Nepomouk Nestroz (1801-1862)

Dragi cititoare și cititori,

trăim într-o perioadă fascinantă. Am început să lucrez la această carte la începutul anului 2012 - un an de o însemnătate deosebită. Conform profețiilor mayașe și calendarului creat de ei, ne aflăm la începutul unei perioade de tranziție. Anul 2012 ar fi trebuit să anunțe sfârșitul materialismului și să declanșeze schimbări semnificative pe toate planurile, la nivel mondial. Tema a fost preluată de Hollywood și de cele mai importante canale mass-media, care din cauza orizonturilor limitate, a motivelor tehnice existente, sau la cererea puternicelor ordine și grupări care coordonează din umbră evenimentele mondiale, au descris acest fenomen ca ”Sfârșitul lumii”, iar între cei cunoscuți ca prevestitori ai sfârșitului lumii, adepți ai teoriei conspirației, sau ai sectelor religioase au avut loc numeroase confruntări. Chiar și oamenii de știință au fost ridiculizați. Mulți oameni din întreaga lume vorbesc despre o mare schimbare în această nouă perioadă, despre libertate, independență și evoluție spirituală.
În ceea ce privește libertatea de opinie în țara noastră, respectiv în Europa, ne întoarcem și mai mult în Evul Mediu - într-o epocă în care părerile care veneau de la Cel de Sus erau respectate cu strictețe, iar cei care aveau un comportament potrivnic erau aruncați în închisoare sau condamnați la moarte. în cei 44 de ani de când am venit pe lume pe această planetă, am călătorit în peste 80 de țări și datorită cercetărilor făcute acolo, am avut contact și cu populația nativă a acestora. Dacă vorbim despre activitatea mea ca editor sau autor de non-ficțiune, trebuie să menționez că două dintre cărțile mele au fost interzise din cauza exprimării politice și mulți mi-au spus: ” Cărțile sunt interzise doar în dictaturi. ” Atunci i-am corectat și le-am explicat că și în Germania în fiecare an, anumite cărți sunt interzise iar oamenii pot fi condamnați la închisoare, câteodată pentru câțiva ani, din cauza unor delicte de opinie, adică o exprimare incorectă din punct de vedere politic, mai exact o exprimare nedorită din punct de vedere politic. Alții își pierd locul de muncă sau poziția politică numai din cauza unei declarații politice - cu toții sunt victimele unei ”Poliții a Opiniei”. Reacția este, de obicei, de a da din cap.
În trecutul german există imagini cu cărți în flăcări, și este cunoscut faptul că în RDG cărțile nu puteau fi publicate în voie. Dar în momentul actual situația chiar s-a schimbat? Tema, mai exact conținutul cărților și ziarelor indicate, este diferit, dar încă există interdicții! De aceea, sunt de părere că nu putem vorbi despre o ”exprimare liberă a opiniei” în adevăratul sens al cuvântului. Mulți oameni vorbesc, adesea, despre ”cenzură”, iar elvețienii consideră Legea Anti-Rasism, ca fiind ”Legea Botniței”. De fapt, în Germania, se dorește interzicerea partidelor nedorite. Persoanele cu o viziune incorectă din punct de vedere politic își pierd locul de muncă, sau li se blochează contul de economii, deoarece sunt membri ai unui partid ”greșit”. Este acest lucru democratic? O democrație nu este alcătuită dintr-o varietate de păreri care pot fi și contradictorii?
De fapt, situația e de așa natură, încât avem foarte multe partide pe care le-am putea vota, dar dacă un cetățean îndrăznește să voteze cu un alt partid în afară de CDU (Uniunea Creștin-Democrată), toleranța nu se mai aplică. Cel care se opune legilor nevăzute ale corectitudinii politice, va fi condamnat!
Da, dragi cititoare și cititori, așa stăteau lucrurile - în anul 2012. Dacă până acum aveați o opinie fermă conform căreia: ” în Germania poți spune absolut orice, deoarece libertatea de opinie este un drept garantat de lege ”, ei bine, vă înșelați. Cu siguranță, ne putem exprima mai liber decât în China, sau în Iran, sau în Coreea de Nord, dar există anumite teme care nu pot fi abordate și nici publicate. Altfel, urmează o cavalcadă socială - provocată de mass-media - și de regulă, o pedeapsă. O pedeapsă pentru o opinie incomodă din punct de vedere politic, pe care mulți o susțin din inimă, a cărei veridicitate poate fi dovedită, dar nu este dorită...
Cel mai cunoscut exemplu în acest sens, este Thilo Sarrazin, a cărui carte a fost cauza unor controverse uriașe în Germania anului 2011, deoarece a tratat un subiect foarte delicat - mulți musulmani nu își doresc să se integreze în Germania - cu care cetățenii se confruntă în fiecare zi, pe stradă, dar despre care nimeni nu ”ar trebui” să vorbească.
Totul se rezumă la un anumit grup de persoane care stabilesc ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie să fie dat publicității în mass-media, pentru a induce doar o anumită părere, altele fiind, desigur, nedorite. Mai ales pe noi, autorii, jurnaliștii și editorii ne caracterizează teama de a scrie o propoziție negândită sau prea sentimentală, care să constituie o infracțiune și să ne aflăm în imposibilitatea de a ne câștiga pâinea. Însă ”opiniile” sunt viața noastră. Și ceilalți oamenii, concetățenii noștri, au dreptul să intre în contact și cu alte opinii, și să-și creeze propria imagine despre lume. Au dreptul să decidă ceea ce este ”bun” și ceea ce este ”rău” pentru ei înșiși și ceea ce este ”adevărat” și ”neadevărat” în reportajele mass-media - iar înainte de toate este important să cunoaștem ceea...