Viața continuă în lumea de dincolo

Cu cât are mai mult de învățat un spirit încarnat, cu atât sunt mai dureroase consecințele timpului irosit; cu cât este mai rebel un individ în fața Adevărului, cu atât sunt mai cumplite consecințele propriei sale încăpățânări.
Cu atât mai mult, observăm că societatea din lumea spirituală reflectă obișnuințele pe care aceasta le-a cultivat în timpul vieții fizice pe Pământ.
Spiritele ce părăsesc viața fizică în timp ce locuiesc într-un oraș asiatic nu vor regăsi în lumea fizică obiceiurile și clădirile unui oraș din civilizația vestică, și viceversa.
O construcție onorabilă nu apare fără cooperarea efortului și timpului, așa cum nechibzuința sau violența nu fac parte din Planurile Divine care supraveghează Universul.
Și pentru a nu insista prea mult asupra detaliilor de care ne putem lipsi, vom reafirma doar că, după trecerea noastră în lumea spirituală, vom descoperi propriul nostru portret spiritual în situațiile pe care noi înșine le-am creat, răsplătindu-ne fie pentru binele făcut prin intermediul lor, fie pentru răul pricinuit de ele.
Astfel, să începem lectura noii cărți a lui Andre Luiz, având certitudinea că, pe măsură ce dăm paginile, vom fi uimiți să descoperim multe elemente ce țin de propria noastră poveste în timp și spațiu, îndemnându-ne să medităm și să ne autoexaminăm, realizând că viața continuă, plină de speranță și efort, progres și realizări în fiecare sector al vieții cosmice, cu respectarea legilor divine.

OMAGIU IX

1 O ÎNTÂLNIRE NEAȘTEPTATÃ 1
2 LA UȘA UNUI PRIETEN APROPIAT 9
3 O AJUSTARE PRIETENOASÃ 19
4 REÎNNOIRE 27
5 REÎNTÂLNIREA 37
6 ÎNȚELEGERE FRATERNÃ 47
7 ALZIRA OFERÃ INFORMAȚII 57
8 O ÎNTÂLNIRE PLINÃ DE ÎNVÃȚÃMINTE 65
9 FRATELE CLAUDIO 75
10 EVELINA SERPA 85
11 ERNESTO FANTINI 95
12 JUDECATÃ ȘI IUBIRE 105
13 NOI ÎNDATORIRI 115
14 NOI DIRECȚII 127
15 MOMENTUL ANALIZEI 139
16 EFORTURI DE REÎNNOIRE 149
17 CHESTIUNI ALE INIMII 157
18 ÎNTOARCEREA 167
19 REVIZUIRILE VIEȚII 181
20 COMPLOTUL DEZVÃLUIT 193
21 ÎNTOARCERE ÎN TRECUT 205
22 BAZE ALE UNUI NOU VIITOR 219
23 ERNESTO LA LUCRU 233
24 EVELINA ÎN ACȚIUNE 249
25 O NOUÃ DIRECȚIE 263
26 ȘI VIAȚA CONTINUÃ ÎN LUMEA DE DINCOLO 273

GLOSAR 293

Și râzând ușor, adăugă:
— Accept răul pe care alții ni-l fac ca plată pentru păcatele noastre în fața lui Dumnezeu; totuși, faptele rele pe care noi le facem sunt lovituri pe care ni le dăm nouă înșine. Astfel, încerc să am grijă; adică, înțeleg că nu trebuie să îi rănesc pe ceilalți. Și din această cauză, caut în spovedanie un antidot, care din când în când mă infuzează, nepermițând astfel înclinărilor mele nefaste să iasă la suprafață.
— Este remarcabil cum o persoană cu inteligența ta se abandonează spovedaniei din proprie voință și atât de sincer.
— Desigur, trebuie să aleg un preot în care să am încredere. Nu vreau să îmi cumpăr un loc în paradis prin mijloace calculate; în schimb, vreau să mă lupt cu propriile mele imperfecțiuni. De aceea, nu ar fi corect din partea mea să îmi deschid sufletul în fața cuiva care nu m-ar putea înțelege sau ajuta.
— Înțeleg.
Continuând discuția în baza încrederii pline de respect, Dona Serpa spuse:
— Crede-mă; și eu am trăit cu mai multă atenție de când ani aflat despre boala mea, atât de mult încât cu o zi înainte de a veni aici m-am achitat de obligațiile religioase mergând la spovedanie. Din toate chestiunile serioase pe care i le-am încredințat confesorului meu, ți-o pot pomeni pe cea mai importanta...
— Nu! Nu! Prea multă informație! se bâlbâi Ernesto, surprins de bunăvoința plină de afecțiune cu care Evelina se exprima!
— De ce nu? Am vorbit asemenea unor vechi prieteni. Tu îmi poți povesti despre cum te pregătești pentru posibilitatea de a muri, dar eu nu îți pot povesti despre a mea?
Au izbucnit amândoi în râs, și în timpul unei lungi pauze în dialogul lor s-au privit cu subînțeles. Amândoi păreau puțin speriați.