Mai vast decât cerul, mai profund decât infinitul

Cum ar fi dacă tot ceea ce tu consideri că ești – corpul, mintea, emoțiile și condiționările tale – sunt de fapt ceea ce nu ești? Cum ar fi dacă acesta este doar un autoportret creat prin falsă identificare, obișnuință și supoziții?
În Mai vast decât cerul, mai profund decât infinitul, Mooji ne inspiră și ne îndeamnă să ne descoperim adevărata natură ca și conștiință pură, folosind introspecția, revelații, învățături pline de înțelepciune și parabole profunde. Prin îndrumări directe către Adevăr, abordând în același timp provocările des întâlnite în viața de zi cu zi, Mooji ne dezvăluie dragostea și libertatea atemporale, nemărginite, care sunt parfumul natural a ceea ce suntem noi cu adevărat.
În întâlnirile din ce în ce mai ample din întreaga lume, acest învățător respectat a deschis ochii a mii de ființe prin abilitatea sa rară de a revela inefabilul cu claritate, umor și căldură rar întâlnite.

„Să îl citești pe Mooji este o experiență intimă și dulce. Cuvintele sale sunt direct și profund îmbibate de nectarul revelației nepieritoare. Recomand această carte cu entuziasm!” - GANGAJI, autoare a Diamond in Your Pocket, Freedom and Resolve, Hidden Treasure și a altor cărți

„Mooji face posibilă realizarea celui mai înalt potențial al unei vieți umane. Maestrul pășește alături de noi – cu iubire, neîncetat și indicând direct către Adevărul evident a ceea ce suntem, dar care, în mod evident, este trecut cu vederea.” - LAKSHMI PAICE, discipol direct al lui Mooji

„Scrisă în tradiția non-duală a lui Papaji, Mooji exprimă Adevărul absolut cu claritate și simplitate, pentru toți căutătorii autentici.” - ELI JAXON-BEAR, autor al Wake Up and Roar, Sudden Awakening și From Fixation to Freedom

PREFAȚÃ Măreția Ființei xix

PARTEA I PÃȘIND ÎN UNITATE

1 Este Ceea Ce Vedem Tot Ce Există? 3
Puterea Introspecției 6
Eliberarea Ființei 9
Introspecție Ghidată – Rămâi ca „Eu Sunt” 18
Introspecție Ghidată – Ești Ceea Ce Nu Poate Fi Perceput 22

2 Calea Inimii către Adevăr 27
Chemarea Ființei Interioare 29
Devoțiunea și Cunoașterea Sinelui:
Două Aripi ale Aceleiași Păsări 31
Dincolo de Mintea Psihologică 40
Calea Inimii către Adevăr 42

3 Transcenderea Condiționărilor 49
Transcenderea Condiționării Culturale 50
Depășirea Condiționării Religioase Tribale 54
Destrămarea Iluziei Persoanei 58
Contopirea cu Infinitul 63

4 Persoana Nu Termină Niciodată Treaba 69
Teatrul Conștiinței 72
Credința Trebuie Să Devină Realitate 74
Introspecție Ghidată – Identitatea Implică Entitatea-Eu 79
Dizolvând Reziduul Mental 83
Încrederea în Viață 87
Introspecție Ghidată – Rămâi Fără de Conținut 93

5 Mergi Până La Capăt 99
Dincolo de Deschidere și Închidere 103
Libertatea Este Gratis – Dar Nu Este Ieftină 111
Adevărul Ultim Nu Este o Experiență 115

6 Grația Este de Partea Ta 121
Contraatacul Ego-ului 127
Ghidarea unui Maestru 132
Ieșind din Cocon 137

PARTEA a II-a VIAȚA ÎN EXPRESIA SA DINAMICÃ

Viața Ta Este o Descoperire 145

7 Fii în Lume, Dar Nu al Lumii 151
Când Vrei Adevărul și Succesul Lumesc 152
Locul Tău în Lume 156
Nimic Nu Este o Distragere 161
Introspecție Ghidată – Urmează-mă Înăuntru 164

8 Relații Centrate în Adevăr 177
Lasă Iubirea Să Fie Înrădăcinată în Prezență 178
Relaționarea Dincolo de Nevoie 187
Introspecție Ghidată – Confruntând „Eul” care suferă 190
Când Relațiile Iau Sfârșit 196
Învăluie-te în Cel Etern 201

9 Adevărul și Familia 207
Fă-ți timp pentru A Descoperi Atemporalul 208
Trebuie Să Simți că Viața Pe Care O Trăiești Ți se Potrivește 211
Când Viața Îți Dă un Brânci 217

10 Vindecarea Prin Transcendență 225
Introspecție Ghidată – Rămâi ca și Conștiință Pură 227
Sfârșitul Suferinței 228
Când Lumea Pare Plină de Cruzime 237

11 Doar Sinele Este Real 249
Trezirea din Starea de Veghe 250
Dincolo de Prezența „Eu Sunt” 252
Doar Stau 256

Cu toții începem prin a privi viața din perspectiva specifică propriei educații, care ne alimentează cu idei despre cine suntem. Pentru majoritatea dintre noi, acest punct de vedere, transmis prin cultură, rămâne singura perspectivă de-a lungul întregii vieți. Sunt șapte miliarde de oameni care trăiesc pe fața pământului, dar rar găsești o ființă care trece prin viață văzând dincolo de condiționarea corp-minte – numai vaza – ca cine suntem în esență. Foarte puțini pun la îndoială credința în propria identitate sau personalitate, ratând astfel oportunitatea de a realiza natura lor adevărată.
Chiar dacă metafora vazei și a fețelor este o bună ilustrare a modului în care percepem realitatea limitată prin prisma condiționării, ea nu poate cuprinde totul. Adevărul spre care vă ghidez este dincolo de a vedea dintr-un nou punct de vedere și apoi din perspective multiple. Este despre a descoperi că există o realitate mai profundă decât ceea ce vedem și acea realitate este mereu aici – trebuie doar să o recunoaștem ca fiind propriul nostru Sine.
Spiritualitatea este căutarea înțelegerii profunde, a descoperirii Sinelui, a Adevărului, aceasta trebuind să aibă loc chiar acolo unde ești în momentul acesta. Adevărul pe care îl cauți trebuie să fie deja aici, căci este mereu prezent.
Ce este Adevărul? Adevărul nu poate fi doar un mănunchi de concepte, condiționări sau credințe sfinte. Nu este un eveniment și nici nu este un obiect din afara ta, păstrat într-o criptă sacră. Pentru ca Adevărul să fie Adevăr, trebuie să fie neschimbător, permanent, mereu prezent – și totuși dincolo de atribute și condiții. Nu poate fi ceea ce vine și pleacă, deoarece tot ceea ce este schimbător apare din Adevăr, vine și pleacă în Adevăr.
Adevărul este ceea ce suntem. Este natura noastră esențială, Ființa noastră. Este Sinele pur, Cel fără de margini, realitatea ultimă – este însăși conștiința pură. Însă am ajuns să nu mai fim conștienți de măreția naturii noastre esențiale din cauza deprinderilor, condiționărilor și a educației care înfățișează o cu totul altă imagine a ceea ce suntem – și pe care am ajuns să o credem.
Dacă vei deschide ochii interiori, vei vedea Adevărul care este chiar aici, în tine, dincolo de manifestarea trecătoare a fenomenelor pe care le numim viață – dincolo de tot ceea ce putem vedea sau percepe. Când spun dincolo, nu mă refer la distanță, ci dincolo din punct de vedere al subtilității. Căutarea Adevărului nu înseamnă a fugi de lucrurile lumești, ci a înțelege natura lor efemeră. Și mai mult decât atât, înseamnă a descoperi natura noastră reală ca acea liniște inerentă de unde sunt percepute până la cele mai subtile mișcări ale lumii fenomenelor.
Cei ce descoperă această realitate a ființei lor esențiale, se bucură de parfumul ei natural – pace, iubire și înțelepciune. Ei experimentează natura lor profundă ca fiind adevărata libertate. Aici ești invitat să experimentezi direct această realitate atemporală prin metoda introspecției – esența acestei cărți.
Atunci când observăm din poziția noastră adevărată, din Sine, ajungem să înțelegem că apariția unui fenomen nu înseamnă că acesta este adevărat sau real în și prin el însuși. Pentru a descoperi Adevărul, este nevoie să-l identificăm pe cel care observă toate fenomenele – acest ultim observator poate fi el însuși observat?

Pag. 22-23:

INTROSPECȚIE GHIDATÃ - Ești Ceea ce Nu Poate Fi Perceput

Orice poți percepe nu poate fi ceea ce ești.
Pur și simplu observă acest lucru în interior până când ajunge să fi e înțeles cu adevărat. Tu ești înainte de orice poate fi perceput. Rămâi ca ceea ce este conștient de asta. Observă că toate gândurile și senzațiile, toate fenomenele apar și dispar în fața ta.
Recunoaște că ești deja aici înainte ca lucrurile să apară pe ecranul conștiinței tale. Poți percepe acest lucru fără efort. Calculatorul este pornit dar tu nu te conectezi. Doar privește. Vei simți un spațiu interior care se deschide în imensitatea ființei. Fă din aceasta practica ta, oricare ar fi activitățile zilnice: păstrează atenția pe sentimentul de a fi , mai degrabă decât pe ce apare în spațiul minții.
Rămânând în această stare de prezență, puterea interioară și conștiința ți se vor revela. Însă e posibil să observi cum mintea vrea să evadeze. Pur și simplu observă această tendință. La început vei simți că este dificil să reziști forței de distragere a minții deoarece atenția este obișnuită să graviteze spre activitate mentală și trivialități.
Pe măsură ce observi această tendință, o înțelegere mai profundă va avea loc. Continuând să rămâi observatorul detașat, atracția spre evadare va începe să se diminueze și vei ajunge să ai un sentiment din ce în ce mai puternic de prezență. Ești chiar la ușa trezirii. Însă continuă să fi i alert deoarece tendințele, obiceiurile și amăgirile minții psihologice nu vor fi transcense ușor.
Nu este nevoie să suprimi energia minții. Mai degrabă, rămâi în starea naturală de observator. Această stare este vastă, omniprezentă. Este chiar Sinele tău adevărat. Așadar, nu irosi energie și timp încercând să controlezi mintea. Doar rămâi conștiința impersonală.
Privind, vei ajunge să înțelegi că identitatea însăși este doar un gând, care trece de la o poveste la alta ca o maimuță care sare din creangă în creangă. Poate în trecut treceau ore în șir fără ca tu să o poți prinde. Dar rămâi ca și prezență și vei vedea cum vibrația ta este mai deschisă, mai iubitoare și liberă și cum conștiința ta se ridică la o altitudine mai înaltă. Atunci îți va fi mult mai ușor să prinzi mintea deoarece, imediat ce identitatea va începe să joace, un semnal se va declanșa în interior și rapid vei fi capabil să recunoști acest joc.
Ce spun acum este foarte important: cine sau ce observă jocul acestei identități? Nu lăsa mintea să răspundă pentru tine. Încearcă să înțelegi cu adevărat întrebarea. Nu te grăbi, rămâi atent. Cercetează în interior și verifică prezența senzației naturale „Eu sunt aici”. Ca ce ești aici? Poate vei răspunde: „Nu pot spune sau nu pot vedea nimic în particular. Este doar senzația de a fi.”
Întoarce-te iar și iar în poziția ființării. Dezvoltă obiceiul de a privi din și ca prezență mai degrabă decât ca persoană. Prin starea de prezență, înțelegerea intuitivă și înțelepciunea se vor dezvolta rapid. Vei începe să trăiești în tărâmul înalt al prezenței, deasupra minții psihologice unde locuiește identitatea personală. Aici, mintea personală nu poate respira. Puterea ei aparentă de a influența prezența se reduce treptat.
Când ideea Eu sunt persoana este eliminată, ce rămâne este doar prezența „Eu sunt”.
Dă-ți timp să marinezi în starea profundă de conștiință-observare-ființare. Aceasta este starea Satchitananda. Sat reprezintă...

Pag. 84-85:

Orice reziduu se dizolvă treptat pe măsură ce identificarea ta cu persoana se reduce. Așa că, dacă faci din ce în ce mai mult trecerea în spațiul Sinelui și lași ca acest lucru să se întâmple într-un mod natural, atunci aceste tendințe nu vor mai fi capabile să-și exercite influența pe care o aveau odată.
Cu cât îți examinezi mai mult condiționările, întrebându-te de ce anume mai trebuie să te debarasezi, cu atât mai mult creezi condițiile optime ca acestea să prindă viață și să crească precum mucegaiul. Tu spui: „Vreau să termin cu toate astea.” Însă fă-ți o favoare: nu te chinui să vânezi gândurile unul câte unul. O astfel de abordare poate funcționa – oarecum – însă este ca și cum ai încerca să tunzi un imens copac banyan frunză cu frunză. Până când crezi că ai ajuns la ultima frunză, altele noi au crescut deja în urmă. Este o metodă înceată, epuizantă și ineficientă.
Cea mai rapidă și mai eficientă metodă este doar să îți amintești de Sinele tău. Este un pic ca și cum ai asculta o orchestră și te-ai concentra doar pe viori. Dacă ți-aș cere asta, ai putea s-o faci. Nu le-ai cere celorlalți muzicieni din orchestră să cânte mai încet pentru ca numai viorile să poată fi auzite. Nu, doar ți-ai acorda cumva atenția la viori.
Cam în același fel, îți poți acorda atenția la Sine. Însă poți să faci asta doar dacă recunoști acea tăcere – acea sublimă stare de dincolo de stări care este Sinele – astfel încât în toate mișcările care apar în viață, tu poți rămâne ca ceea ce nu se mișcă sau întâmplă. Sinele nu este un obiect, o entitate sau un eveniment. Mai curând, este o conștiință similară spațiului, în care tot ceea ce este schimbător este experimentat, ea însăși rămânând neatinsă. Așa că, nu hrăni aceste mici lucruri care apar în mintea ta, pentru că asta doar le va transforma într-o poveste.
Amintește-ți: nu există povești în Sine.
Odată ce ai văzut ceva clar în lumina introspecției, confirmă asta chiar atunci și acolo. Nu ai mult de muncă; doar concentrează-te pe ceea ce vezi. Privește! Când vezi cu adevărat ceva, nu trebuie să te tot întorci pe teritoriul cucerit deja, ceea ce înseamnă că nu te vei mai îndoi de ceea ce ai văzut. De exemplu, dacă ai vedea clar pe cineva furându-ți ceva, ai avea vreodată îndoieli despre cine a fost hoțul? Nu, nu ai avea. Similar, ai privit și ai văzut că senzația persoanei nu este reală. De fiecare dată când vine înapoi, o vei recunoaște ca fiind hoțul care încearcă să-ți fure pacea inerentă.
Observarea va continua să devină din ce în ce mai sensibilă și mai perceptivă. Puterea ta de discernământ se va rafina până când energia iluziei că există o persoană este suficient de slăbită și în consecință depășită. Însă tu nu aștepta să se întâmple asta. Tu nu ești un „cineva” care așteaptă. Tu ești aici, rămânând doar ca Sinele atemporal. Fiind una cu Sinele, totul devine spontan o armonie.
Dacă însă rămâi ca personalitate, vei apăsa mereu pe butoane și vei regla lucruri, pentru că persoana nu termină niciodată treaba!
Odată ce vezi totul ca fiind conștiință, nu vei mai muta lucruri de colo colo, nu vei mai tăia copaci, nu vei mai stinge incendii. Mai degrabă, doar observând din sursa-ființă, vei înțelege că gândurile sunt doar imagini care dansează, proiectate pe ecranul conștiinței.
Le vezi ca ceea ce sunt și știi că această observare nu este doar o credință.
Gândurile sunt atât de trecătoare – aici în clipa asta, duse deja în clipa următoare.

Pag. 154-155:

Aceste forțe contradictorii lucrează mereu în noi. Ceva te-a atras spre descoperirea de Sine, spre căutarea Adevărului însă, există și cealaltă parte din tine care spune: „Nu sunt pregătit să fiu așa de bun! Vreau să mă distrez și să fac o grămadă de chestii interesante în viața asta!”
O anumită rezistență se poate manifesta și poate proiecta tot felul de imagini negative legate de căutarea Adevărului: că este un mod de a trăi prea disciplinat, că este lipsit de bucurie, că este doar pentru oamenii nefericiți. De fapt, opusul este adevărat: nu cred că cineva se bucură mai mult ca un înțelept de existența sa. O astfel de ființă emană suficientă bucurie pentru a umple întreaga lume! Poți să petreci cât vrei, însă nu vei fi capabil să te bucuri de viață în felul în care natura ta înțeleaptă poate – nu doar bucurându-te de obiecte, ci bucurându-te și de Sine. Nu este nicio dependență și niciun atașament implicat în această bucurie. De fapt, nu poți să nu te bucuri.
Uneori spun: „Prea multă bucurie! Prea multă iubire! Prea multă fericire! Prea multă pace și armonie!” Cine spune așa ceva în lumea obișnuită a activității omenești?
Cât timp avem un corp, nu putem evita experiențele. Noaptea trecută m-am dus la culcare la ora 3 dimineața după ce m-am uitat la un film și câteva video-uri amuzante pe YouTube. Oare faptul că mă bucur de astfel de activități recreative mă împiedică sau mă îndepărtează de la a fi cine sunt cu adevărat? Deloc. Totul se desfășoară în mod natural. Vreau să risipesc teama că vei deveni un Buddha de piatră. Sunt o ființă vie care se mișcă de colo-colo, însă nu sunt preocupat de ce voi face mâine.
Chiar dacă ești tipul de persoană care are mereu ziua de mâine și săptămâna viitoare strict programate, nu am nimic de criticat în pasiunea ta pentru viață. Nici nu te-aș încuraja să încerci să reprimi această energie care apare în tine. Însă, ți-aș cere să fii deschis să mergi mai adânc și să acorzi atenție acelui loc dinăuntrul tău care este sursa vieții înseși. Nu vei pierde nimic semnificativ făcând asta – cu excepția iluziilor. Așa că, lasă deoparte această idee eronată că descoperirea Sinelui înseamnă că viața ta nu va mai fi abundentă, plină și profundă.

Deși libertatea nu înseamnă să faci mari sacrificii, este adevărat că în anumite momente cruciale din viață trebuie să prioritizezi asta. Așa cum spun uneori: Libertatea este gratis, dar nu este ieftină. Prin introspecție, poți demasca vocea interioară care încă spune: „Vreau treaba asta cu Adevărul, însă mai vreau foarte, foarte mult și succesul.” Ascultând această voce, pui libertatea și succesul în aceeași categorie. Este aproape ca și cum ar fi egale. Însă, acest succes este doar pentru identitatea egotică care va continua să-ți trimită noi dorințe pentru că te cunoaște și știe ce-ți place.
Dacă acorzi dorințelor tale o asemenea importanță, atunci desigur atenția ta va zbura către ele. Vei experimenta o senzație de agitație, de divizare și frica de a pierde ceea ce ai obținut prin atât de multă muncă. Toate aceste perturbări generează un fel de zgomot psihic intern care te face să te simți agitat și care îți sugerează că „ți-ai pierdut centrarea” cumva. Nu este adevărat, însă, dacă tu crezi că ai pierdut-o, se va simți ca și cum este adevărat.

Pag. 238-239:

În realitate, nu știm ce stă scris în cartea vieții. Uneori au loc evenimente tragice și ne umplem de regret și vină, îndoindu-ne de noi înșine – dacă am fi făcut asta și nu cealaltă, atunci această tragedie teribilă nu s-ar fi întâmplat. Însă nu știm nimic despre lucrurile astea. Uneori boala sau tragedia prezintă oportunități grozave pentru a descoperi Sinele. Conștiința joacă toate aceste roluri și pare că uneori lucrurile trebuie să meargă prost pentru ca mai apoi să meargă bine.
Sinele este doar unitate, plenitudine, dincolo chiar și de conceptul de unitate. Odată cu absorbția atenției în prezență și cu eliminarea vechilor credințe și a altor poveri mentale din Sine, totul devine reintegrat în unitate. Din această unitate, expresia unică care este manifestată, expresia dinamică a Sinelui intră în armonie cu întregul, în mod natural și spontan.
Niciun om nu poate echilibra universul. De fapt, starea egotică este una de dezechilibru. Când ești în starea naturală, descoperi o sincronicitate, un sentiment al unității cu viața pe care nu l-ai creat, ci pur și simplu l-ai descoperit. Și este mereu mai bine să descoperi ceva decât să creezi. Dacă creezi ceva, trebuie să întreții, să susții acel ceva și asta va fi o tensiune și o povară. Însă, ceea ce descoperi este fără efort.
Orice idee precum Aș vrea ca lumea să fie mai echilibrată apare ea însăși în conștiința care deja ești. Corpul este într-adevăr instrumentul prin care conștiința gustă experiența în formele sale nenumărate. El este vehiculul și se mișcă oricum în întreg. Întregul este în mod natural echilibrat și acest echilibru este atât de puternic că până și senzația de dezechilibru se află în el. Nimic nu se poate mișca în afara echilibrului cosmic.
Dacă îți asumi responsabilitatea pentru problemele lumii, nu-ți vei găsi niciodată odihna. Te vei gândi mereu: Pe cine urmează să salvez? Pentru că ceva din interiorul tău este motivat de vinovăție și frică și acest bagaj este cel mai dificil de cărat. Te vei simți responsabil pentru întreaga lume. Relaxează-te în privința asta. Lasă intuiția adevărată să apară spontan. Ea va veni când nu rezolvi probleme, când nu proiectezi. Se poate întâmpla să fii la plimbare și să întâlnești o persoană, să începeți să vorbiți și, apoi, totul se desfășoară de la sine, ajutând situația.
Asta nu înseamnă că un înțelept nu se implică la nevoie. Dacă un înțelept ar trece printr-un oraș în timp ce ar avea loc un cutremur, bineînțeles că el sau ea s-ar implica în eforturile de salvare. Actele de compasiune le sunt naturale înțelepților (la fel cum le sunt și multor altor oameni în astfel de circumstanțe), diferența fiind că înțelepții rămân în starea naturală de seninătate, aceasta permițându-le să ofere un ajutor de o valoare și mai mare. Nu ai să-i vezi văitându-se în fața suferinței omenești. Seninătatea lor și seninătatea îngerilor este aceeași. Și când treaba lor este încheiată, merg mai departe.
Oricum, un înțelept recunoaște că deseori Adevărul este dezvăluit prin circumstanțe dificile, pentru că atunci suntem forțați să privim în interior, dincolo de credința în identitatea noastră. Astfel, când vedem dincolo de identitatea celui care suferă, întreaga experiență poate aduce vindecare fizică și emoțională. Cea mai bună alinare este o minte calmă, o ființă liniștită.