Dumnezeu și viața de apoi
Noi dovezi tulburătoare despre Dumnezeu și experiențele din vecinătatea morții

Spaima de necunoscut și neliniștea
niciodată ostoită a omului l-au îmboldit să caute neîncetat răspunsul la
chinuitoarea întrebare: Ce se întâmplă cu noi după moarte? Poate că s-ar cuveni
să păstrăm tăcerea în fața misterului morții; dar dacă am da cuvântul chiar
celor care, paradoxal, au trăit-o?
Cartea de față este rodul unui studiu sistematic al controversatelor experiențe din vecinătatea morții. Dezbaterile și polemicile țesute în jurul acestor relatări nu par să se încheie prea curând, însă undeva, dincolo de gâlceava dintre neuroștiință și credință, își face loc, timid, speranța.
Nota autorului ... 9
1. Introducere ... 11
2. Studiul lui Dumnezeu ... 38
3. Întâlniri cu iubirea ... 55
4. Iubirea universală ... 75
5. Scop, sens și relații ... 93
6. Judecata ... 102.
7. înțelegere și revelație ... 115
8. Raiul ... 131
9. Întâlniri infernale ... 151
10. Dumnezeu și religia ... 165
Concluzie ... 185
Întâlnirile cu iubirea care schimbă vieți
„Un nor de iubire caldă"
Thelma S. era într-o excursie cu cortul împreună cu
copiii ei în California, când a fost atacată. Le prevenise de atâtea ori pe
fiicele ei să nu se aventureze singure în zona de camping, iar acum sfatul
acesta i-a fulgerat prin minte în timp ce era târâtă în tufișuri de un bărbat
pe care-l cunoștea, bătută cu un box și lăsată să moară.
În pragul morții, Thelma a avut o experiență a iubirii care
i-a schimbat viața. Susține în continuare că vorbele nu se ridică la nivelul
experienței, dar nu se poate exprima altfel:
Nu am găsit cuvinte prin care să povestesc despre ea. „Lumină"? Era mult
mai mare, mult mai profundă decât o simplă lumină. Era atât de întinsă! Sclipea
ca un nor de iubire caldă. Am simțit că iubeam lumea întreagă și că lumea
întreagă mă iubea la rândul ei. A fost un sentiment atât de înălțător, încât
n-am mai vrut să mă mai întorc.
Viața noastră e un dar. Facem cu el ce vrem. Există
un „Dumnezeu " – în lipsa unui cuvânt mai bun – care ar trebui să se
numească iubire! Acum înțeleg o parte dintre lucrurile din Biblia tatălui meu.
Ceva foarte frumos și iubitor s-a întors în mine. Am
lăsat în urmă toate emoțiile negative și m-am întors la un sine nou. Dar mi-a
luat mulți ani până să-mi pot da foarte clar seama când a început schimbarea.
Toată lumea a văzut-o. Unii au impresia că sunt o creștină mai bună decât
înainte, dar eu le-aș spune că sunt mai mult decât ceea ce m-a învățat tata în
copilărie și că frâiele mele au fost preluate de o credință nețărmurită și
iubitoare.
Într-un post-scriptum la experiența ei, Thelma a
făcut o remarcă interesantă despre forța acelei iubiri care există în viața de
apoi:
Nu există cuvinte prin care să pot exprima ce vreau să spun! Dar dacă toate
persoanele care au trecut printr-o NDE ar sta într-un singur loc, am avea o
asemenea „putere" sau „forță" a iubirii încât totul pe acest plan
terestru ar fi cumva mișcat de ea sau ar simți-o într-un fel sau altul! Fără
îndoială că mulțimea de sentimente de iubire, pace și grijă pe care le-am avut
ar putea schimba lumea noastră rece.
„Și acum mai plâng când vorbesc despre ea"
Să citim și mărturia altei persoane care a trecut printr-o NDE și i-a fost greu să descrie iubirea pe care a simțit-o dincolo. Kathy W. era în travaliu cu al doilea copil când o complicație a făcut-o să treacă printr-o NDE. Iată ce a povestit: Deși mi-am pierdut cunoștința, puteam încă să aud totul. Am fost trasă de undeva din zona buricului și mi-am părăsit corpul. Am încerc să strig că sunt răpită, dar corpul n-a răspuns la comenzi. Apoi m-am trezit într-o lume întunecată, unde am simțit durere și am auzit un zgomot asurzitor, ca un uragan. La început mi-a fost teamă, dar apoi, dincolo de durere, am avut un moment de claritate absolută. Parcă aș fi descoperit adevărul în legătură cu cine eram - cu esența mea. Nu aveam corp, numai conștiință, și știam că aș fi rămas bucuroasă pentru totdeauna în locul acela și că aș fi îndurat orice dacă asta ar fi însemnat siguranța și viața copilului meu. În clipa în care am gândit asta, am fost trasă înapoi cu viteză tot mai mare. Lumina a început să crească în intensitate în spatele meu și am trecut o apă neagră cu suprafața ca sticla. Când am ajuns de partea cealaltă a apei, am început să văd și să aud ce se petrecea în viața mea.
Înfățișarea lui Dumnezeu
Se pare că majoritatea celor care se întâlnesc cu
Dumnezeu în vecinătatea morții folosesc cuvântul „lumină" când vorbesc
despre înfățișarea Lui. Când intră în amănunte despre felul cum li s-a arătat
Dumnezeu, descrierile sunt diferite. Lucia a descoperit și ea acest lucru. A
suferit o reacție alergică violentă la medicamente chiar înainte de operație.
Iată ce spune: „Ultimul lucru pe care l-am auzit când mai eram în corpul meu a
fost țiuitul constant al aparatului care înregistrează bătăile inimii, ca în
filme, când moare cineva". În timpul NDE s-a întâlnit cu Dumnezeu:
Mă aflam înaintea acestei ființe despre care știam că e sfântă. Am simțit că
Dumnezeu mi s-a arătat așa cum mi-l imaginasem mereu: un bătrân cu o barbă
mare. Adoptase înfățișarea asta ca să nu-mi fie frică. N-am avut în viața mea
un sentiment mai profund de siguranță.
Despre cum Dumnezeu alege înfățișări diferite în cadrul NDE ne relatează și o altă persoană: Cred că experiența fiecăruia e unică și depinde de mentalitatea și sistemul de credințe al fiecăruia. Eu n-a trebuit să-i văd pe Dumnezeu sau Isus cu înfățișare omenească pentru că am înțeles dintotdeauna că poate exista un Dumnezeu ca „ființă", dar nu neapărat ca „om".
Iată ce au avut de spus despre întâlnirea cu Dumnezeu
și alte persoane care au trecut prin NDE:
- Era cea mai frumoasă ființă pe care am văzut-o vreodată.
Am fost învăluită în iubire pură și pace, și o stare de bine, o senzație pe
care n-o pot descrie. M-am simțit în siguranță și am simțit o iubire
incandescentă ca nici o alta. El era Șeful. Așa-i spun acum. Era Dumnezeu,
ființa supremă, unicul. Avea păr alb și lung până sub umeri. Era de culoarea
fibrei de sticlă din furnale. Părea mai moale decât orice am văzut vreodată.
Avea și o barbă lungă, vălurită, albă și moale, care-i ajungea până la
jumătatea pieptului. Avea pielea de o nuanță undeva între auriu și bronz, ca un
metal. Era cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Purta un caftan cu
mâneci evazate și brodat cu aur la guler, mâneci și tiv. Era dintr-un material
subțire, mătăsos, care cădea liber. Avea guler mandarin. Pe sub caftan îi jucau
mușchii. Am simțit o iubire pură, dar nimic sexual. Ochii lui aveau o culoare care
nu există în curcubeul nostru. Când m-am uitat în ochii lui, mi s-au dezvăluit
toate secretele universului.
- Închipuiți-vă o sferă de energie intensă, formată din
lumină alb-aurie. În mijlocul sferei se zărea figura unei persoane – nu mi-am
dat seama dacă era bărbat sau femeie. În jurul sferei erau sfere de energie mai
mici, de toate culorile și care se roteau în jurul sferei mari. Însă forma nu
conta și nu contează – importantă e energia pe care o emana forma respectivă.
Odată ce ai „experimentat" energia aceea, forma nu mai. contează. Mi-am
dat seama cine era recunoscând energia pe care o emitea.