De-a lungul paginilor următoare, voi vorbi aşadar despre rădăcinile, trunchiul şi ramurile acestui copac care, în mod natural, n-au alt motiv de a exista decât cel al naşterii unui Fruct care nu are nimic „interzis'' în el, aşa cum s-a vrut să credem... Nu. În realitate, nu este deloc interzis, deoarece este fructul trezirii, cu alte cuvinte, al Reîntâlnirii cu Amintirea Originii noastre.
Ar putea fi un tabu întoarcerea la ceea ce ne-ar putea reda pe noi nouă înşine? În ochii unora, s-ar părea că da, din cauza fricii născute dintr-un obscurantism întreţinut, devenit congenital, şi al incapacităţii noastre de a ieşi dintr-o hipnoză care ne constrânge să ne învârtim în cerc, ca pentru a alimenta şi apoi a perpetua un război lipsit de sens.
Prin urmare, această carte este menită să fie un artizan al Reconcilierii, o propunere de „lucru'' cu propria persoană, deşi, aşa cum am menţionat în Advaîta, noţiunea de „lucru'' ne face, adesea, să ezităm.
Aşadar... Mă adresez aici, celor care au curaj, curajul inimii, şi voinţă... sau poate celor care sunt pur şi simplu obosiţi să bată pasul pe loc, învârtindu-se în jurul propriei axe, acestor bărbaţi şi femei care îşi dau seama că pentru a se ridica deasupra celor două Principii de bază, aparent opuse, trebuie să aibă puterea de a lua în considerare un al treilea principiu, cel despre care Maria Magdalena spunea că este cel „Care ne face să avansăm''.
De aici ideea de Copac pe care am menţionat-o mai sus, de aici şi cei trei „S'' şi Medicina lor, adică învăţătura lor iniţiatică, urmată de punerea lor în practica „transmutatoare''.
Primul dintre aceşti trei „S'' va fi, evident, cel al Sexualităţii, în legătură cu corpul şi nobleţea sa batjocorită şi apoi murdărită, o Sexualitate studiată şi experimentată printr-o abordare a Tantrei.
Al doilea S va fi acela al Senzualităţii, în raport cu sufletul, traducătorul posibilului rol secret al simţurilor şi al funcţiei lor înălţătoare, fiind iniţiatică.
În ceea ce priveşte al treilea S, acesta nu va fi altul decât cel al Spiritualităţii, al cărui scop este să transceadă întreaga fiinţă îmbrăţişându-le – în toate sensurile termenului – pe cele două anterioare.
Dacă nu evoc un al patrulea „S'', cel al Sacrului, este pentru că m-am străduit să-l fac palpabil şi, în acelaşi timp, subtil, în inima fiecăruia dintre cuvintele ce au prins viaţă sub peniţa mea.
De fapt, se va înţelege, nu este vorba niciodată decât despre El, în ceea ce fiecare zi ne invită să încarnăm şi să cultivăm...
• Daniel Meurois |
Adevăr Divin
