Deşi ar putea contribui la fericirea tuturor, creşterea inevitabilă a cantităţii de timp liber recreativ se adaugă la suferinţa fiecăruia. Morala muncii devine o sursă în creştere de nemulţumire generală. Numai prin transformarea radicală a sistemului nostru de valori pentru a ne adapta ritmului lumii actuale vom reuşi să ieşim din acest cerc vicios.
Una dintre prejudecăţile noastre este aceea de a considera că este necesar să muncim din greu ca să reuşim. Însă, contrar acestei credinţe perpetuate, rareori este cazul. Din anumite motive, cei care promovează virtuţile muncii omit faptul că milioanele de oameni care stau cu ochii fixaţi pe o maşinărie sau pe birou întreaga lor carieră, pe lângă faptul că devin, cu siguranţă, miopi, nici nu îşi realizează aspiraţiile.
Dacă „munca este sănătate'', aceasta nu înseamnă că, dacă vom lucra de două ori mai mult, ne va fi de două ori mai bine. Legea beneficiului negativ Un om grăbit nu poate fi destul de civilizat. - Will Durant După un anumit punct, tendinţa se inversează, câştigăm din ce în ce mai puţin muncind mai mult. Fiecare oră de muncă suplimentară consumă încă un pic din capitalul nostru de sănătate şi din bunăstarea noastră. Odată ce a atins pragul critic, lucrurile merg din ce în ce mai rău, beneficiul devine nul, apoi se transformă în prejudiciu. Excesul de muncă are drept rezultat numeroase efecte nedorite legate de stres şi conduce la neplăceri, atât fizice, cât şi morale. Cu cât orele se adăugă la ore, cu atât ieşim în pierdere. Aceasta este ceea ce eu numesc: legea beneficiului negativ. O naţiune înnebunită de muncă Imaginaţi-vă o societate în care toţi membrii săi preferă să muncească în loc de orice altceva. Morala muncii este atât de puternică acolo, încât muncitorii din fabrică, deşi au doar şapte zile de concediu pe an, refuză să îl ia pentru a rămâne la fabrică. Această nebunie se răspândeşte în toate straturile societăţii. Oamenii de afaceri, ca şi ceilalţi, lucrează şase zile din şapte şi, deşi au dreptul la douăzeci de zile de concediu, niciunul nu le consumă, ca şi muncitorii. Mai mult, când pleacă în vacanţă, nu pot să se relaxeze. Sunt prinşi de frenezie, se agită în toate direcţiile şi se epuizează „consumând'' cât mai mult timp liber recreativ cu putinţă. Sunt atât de intoxicaţi de morala muncii, încât nici măcar nu mai ştiu ce înseamnă expresia „timp liber recreativ''. Situaţia devine atât de gravă încât este în pericol sănătatea naţiunii. Guvernul trebuie să ia măsuri şi lansează campanii de informare care vizează să îi reînveţe pe oameni să se relaxeze.
Imaginaţi-vă că ministerul muncii promovează timpul liber recreativ; această iniţiativă ar fi criticată sever în aproape toate ţările. Cu toate acestea, situaţia pe care o descriu aici există: este,
într-adevăr, ceea ce se petrece în prezent în Japonia.
Guvernul japonez şi-a stabilit drept obiectiv pe termen lung îmbunătăţirea calităţii vieţii prin creştere timpului liber recreativ. Astfel, prin intermediul ministerului muncii, a editat o serie de afişe pentru a promova timpul liber recreativ în rândul muncitorilor. |
Adevăr Divin
