La începutul cărţii ţi-am relatat despre cum am devenit „pur'', ceea ce ar fi fost considerat extrem cu un deceniu în urmă. Acum, mai mult ca oricând, simt că dieta normală americană este cea extremă. Puritatea tuturor alimentelor şi a apei este o cerinţă de bază care ar trebui urmată de toată lumea. Dacă intenţionezi să ai o dietă complet pură, există un munte de dovezi medicale care să te susţină. Nu ai nevoie de zahăr alb rafinat ca să-ţi satisfaci dorinţa de dulce. Mierea, siropul de arţar şi alţi îndulcitori naturali fac parte din alimentele integrale şi, astfel, sunt mult mai bune pentru tine. Nu ai nevoie de alcool pentru stimulare, întrucât nu îi putem ignora efectele toxice. Nu-mai în ceea ce priveşte greutatea, alcoolul interferează cu nivelul de insulină, oferindu-i organismului un şoc brusc al celui mai simplu zahăr din natură, ceea ce este, practic, alcoolul. Nu ai nevoie de aditivi şi conservanţi când nu se cunoaşte efectul lor pe termen lung asupra organismului şi când tot timpul se adaugă alţii noi. Nu ai nevoie de potențiatori de aromă, întrucât aceştia doar îţi estompează sensibilitatea naturală la gust. Stabileşte-ţi obiectivul dietei complet pure şi îndreaptă-te către aceasta cu entuziasm. Nu-ţi schimba viaţa din cauza anxietăţii. Puritatea este o temă pozitivă, menită să-ţi sporească sentimentul bucuriei de a trăi. Vei avansa către dieta pură chiar în acest moment cu un pas simplu: scapă de tot ce este învechit. Dacă nasul îţi spune că un anumit lucru nu este proaspăt, aruncă-l Procesul învechirii este complex, dar, în imaginea de ansamblu, vrei ca vechiul să fie o temă în viaţa ta? „Proaspăt'', „pur'' şi „natural'' sunt cuvinte atât de dezirabile, încât agenţii de publicitate le folosesc în mod constant pentru produse care sunt departe de proaspăt, pur şi natural (de exemplu, gustul „proaspăt'' de frişcă artificială plină de grăsimi procesate, aditivi şi ingrediente artificiale). Tot mai mult, medicina preventivă se concentrează asupra efectelor dăunătoare ale oxidării, proces care face ca fierul să ruginească, vinul să se strice şi mărul tăiat să devină maroniu. În organism, procesul este mult mai complicat, dar actorii principali sunt atomii liberi de oxigen (radicalii liberi), care se ataşează de ţesuturi cu efecte dăunătoare. Unii radicali liberi provin din mediul înconjurător (de exemplu, din poluarea aerului şi fumul de ţigară), însă aceştia sunt produşi în principal de organism. Pagubele colaterale ale formării radicalilor liberi sunt responsabile de boli şi îmbătrânire. Multe dintre cele mai frecvente boli ale societăţii noastre sunt legate de deteriorarea produsă de radicalii liberi, inclusiv următoarele: • cancer • boli de inimă • accident vascular cerebral • diabet • artrită • osteoporoză • boala inflamatorie intestinală • glaucom • degenerarea retinei • boala Alzheimer Alte efecte dăunătoare sunt vizibile în oglindă. Pielea ridată, părul încărunţit şi articulaţiile înţepenite sunt şi ele rezultatul radicalilor liberi. |