POSTFAȚĂ
Organismul nostru nu este doar o comunitate uimitoare de peste cincizeci de trilioane de celule care cooperează în mod armonios prin procese biochimice și hormonale. Este mult mai mult. De fapt, fiecare celulă este alcătuită din molecule, fiecare moleculă din atomi și fiecare atom din energie și informație: prin urmare, este evident că organismul uman este, de asemenea, un sistem de energie-informație alcătuit din câmpuri vibratorii care schimbă informații cu câmpurile vibratorii ale realității înconjurătoare. Prin urmare, suntem un câmp energetic-informațional inseparabil de un nivel organizațional supraordonat, care acționează ca o matrice și pe care eu îl numesc mintea non-locală.
Mintea non-locală nu poate fi percepută de mintea biografică până când aceasta din urmă, prin practicarea conștientizării, nu devine o minte conștientă.
Transcenderea egoului, sentimentul de autodepășire, percepția de unitate cu întregul univers, activează în organism, la nivel subatomic, procese de coerență și rezonanță care generează emoții benefice, stare de bine, sănătate și abilități mai bune de adaptare.
După cum știm, conștientizarea eliberează mintea de condiționări și tulburări generate de individualism și de sentimentul de separare, recreând legătura cu mintea non-locală.
Tocmai această conexiune, această întoarcere la un sentiment de unitate, remodelează sensul vieții, redefinește boala și oferă noi modele de îngrijiri medicale, în cadrul cărora persoana este considerată o unitate corp-minte-energie, iar rolul psihologului și al medicului este semnificativ.
De fapt, în acest nou model, relația de îngrijire redescoperă puterea interacțiunii energetice dintre persoana care tratează și persoana bolnavă, și cu cât câmpul îngrijitorului/îngrijitoarei începe să rezoneze mai bine cu frecvențele stării de sănătate, cu atât pacientul va rezona mai intens cu acele frecvențe care vor face terapiile mai eficiente.
Cu cât compasiunea (în sensul budist pe care l-am prezentat) este mai dezvoltată la persoanele care vindecă, cu atât procesul de vindecare va contribui mai mult la crearea condițiilor pentru ameliorare sau vindecare. Dar pentru ca procesele biologice de autorefacere și cele de creștere a eficacității vindecării să fie activate, este indispensabilă munca cu privire la intenția vindecătoare. Iar conștientizarea, așa cum am văzut, acționează ca o forță pentru intenție. Prin intermediul acesteia, mintea conștientă manifestă intenția în câmpul de posibilități, iar mintea non-locală o transformă în noua realitate.
Intenția vindecării este, prin urmare, o acțiune a minții conștiente în dimensiunea subatomică, unde totul există ca o posibilitate, căreia mintea non-locală îi va da o formă materială.
Amintiți-vă că domeniul/câmpul de posibilități este dimensiunea în care totul are șansa de a se manifesta prin solicitările intenției și prin răspunsurile minții non-locale.
Intenția vindecării nu numai că participă la îngrijirea persoanei bolnave, ci o reechilibrează și armonizează prin acțiunea minții non-locale, care eliberează mintea biografică de atrofia conștiinței individualiste pentru a scoate în evidență sentimentul de interconectare și interdependență, creând astfel o nouă viziune asupra sănătății, îngrijirii și vieții. O viziune a vieții bazată pe bunătate, solidaritate și cooperare, centrată pe respectul pentru natură și pentru Pământ. O viziune pe care toți oamenii cu bun-simț și-o doresc, dar pe care, fiind mai mult sau mai puțin întemnițați în egoism, sunt incapabili să o aplice în mod concret.
Eliberarea de egoism și de ignoranță trezește conștiința, ne poate ghida spre solidaritate și cooperare, este singura revoluție adevărată care va schimba în bine starea omenirii. Să ne amintim că noi suntem în mare parte arhitecții vieții noastre și ai lumii în care trăim: dezvoltându-ne prin conștientizare, compasiune și intenție, vom reuși să schimbăm omenirea |
Adevăr Divin
