Fii prezent

De la meditaţie şi mantre până la yoga şi golirea minţii, esenţa practicii budiste este concentrată în ideea de a fi în momentul prezent. Dar ce înseamnă asta concret şi cum poate fi atinsă o asemenea formă de prezenţă în agitaţia şi fragmentarea vieţii contemporane?

Trăind aici şi acum, Sanctitatea Sa Dalai Lama vorbeşte despre sensurile profunde ale conceptului de prezenţă, detaliind pe înţelesul lumii occidentale noţiunile budiste de ataşament, vacuitate, compasiune şi bunătate. Modalităţile de a le pune în practică sunt mai la îndemână decât am crede, iar miza liderului spiritual tibetan este aceea de a ne arăta cum practicarea conştientizării şi a compasiunii poate avea efecte nu numai la nivel personal, ci şi asupra dreptăţii sociale. Pentru că adevărata schimbare începe în noi înşine.

Copiii nu sunt proprietatea celor care le-au dat viaţă, iar atunci când părinţii îi tratează ca pe o proprietate, este vorba despre ataşament, nu despre iubire. Din câte se pare, ei folosesc iubirea condiţionată pentru a-şi controla copiii. 

Astfel de părinţi sunt ataşaţi nu numai de copiii lor, ci şi de imaginea pe care o au despre sine, ca părinţi ai unor copii buni. Acest tip de relaţie nu este iubire adevărată. 

Iată diferenţa dintre iubirea condiţionată si iubirea necondiţionată. După părerea mea, iubirea autentică e oferită în egală măsură unui copil sclipitor şi unui copil handicapat. Cred că, de fapt, acel copil cu dizabilităţi trebuie să primească mai multă iubire, mai multă grijă. Dar dacă iubirea nu este autentică, dacă este condiţionată, copilul cu handicap va fi considerat nefolositor, aşadar nu va fi iubit. 

Într-o oarecare măsură, am impresia că şi în regnul animal există comportamente precum ale părinţilor care iubesc condiţionat. În cazul anumitor specii de păsări, celui mai mare pui din cuib i se aduce mai multă mâncare. Din observaţiile mele, bufniţele şi vulturii nu le dau aceeaşi cantitate de hrană puilor bine dezvoltaţi şi fraţilor lor mai plăpânzi. Din moment ce îi hrănesc din belşug doar pe cei mari, mă gândesc că, probabil, puii mai mici vor muri până la urmă. Poate că în lumea animalelor se fac aceleaşi diferenţieri între progenituri ca în lumea oamenilor.