Când eşti stresat cronic, este posibil să îţi pierzi interesul pentru activităţile zilnice, să nu mai găseşti bucurie în ceea ce îţi făcea plăcere şi să te izolezi de familie şi prieteni. Daunele stresului cronic asupra creierului şi în special asupra hipocampului sunt cauzate de inflamaţie. Când este activată de stres (emoţional, fiziologic sau chimic), microglia, sistemul imunitar al creierului, eliberează molecule numite „citokine'', cu sarcina de a-i semnala sistemului imunitar să intre în acţiune. Aceste molecule îi dau foc creierului în sens metaforic, producând infiamaţie cronică.
Inflamaţia este benefică atunci când este acută. Ea reprezintă reacţia naturală a organismului la rănire, infecţie sau boală şi durează de obicei doar câteva zile. Este ceea ce se întâmplă când te înţeapă un ţânţar (şi locul devine roşu) sau când îţi juleşti genunchiul. Când sistemul imunitar reacţionează, moleculele inflamatoare combat bacteriile şi ajută la repararea ţesutului rănit. Când organismul eliberează citokine în absenţa bolii sau leziunii, inflamaţia cronică poate să dureze luni sau chiar ani. Este un simptom frecvent în afecţiuni precum artrita şi boala Alzheimer.
Acest lucru se întâmplă la intervenţia cortizolului, un puternic antiinflamator (înrudit cu cortizonul). Când erau răniţi pe câmpul de luptă, războinicii medievali erau ajutaţi de cortizol, care elibera rezerve de zahăr care le permiteau să continue lupta sau să fugă. Există legende despre războinici care au rămas în luptă după ce au fost loviţi de săgeţi inamice de mai multe ori, graţie cortizolului şi adrenalinei care le curgeau prin vene. Totodată, cortizonii ajută hipocampul să formeze amintiri care îl ajutau pe războinic să evite viitoarele capcane şi pericole. Totuşi, producţia consistentă de cortizol afectează creierul, chiar dacă expunerea pe termen scurt are beneficii pozitive pentru supravieţuire. Când nu suntem capabili să facem faţă provocărilor în mod creator, când nu reuşim să luptăm sau să fugim, ajungem să îngheţăm. Iar dacă eşti „îngheţat” emoţional într-o căsnicie sau la un loc de muncă pe care ştii că ar fi trebuit să îl părăseşti cu ani în urmă, producţia crescută de cortizol îţi afectează creierul.
Inflamaţia cronică ne face să îmbătrânim mai repede. Toţi cunoaştem persoane care suferă de nenumărate afecţiuni din categoria ,,-ită” (inflamatorii), de la artrită la bronşită, colită, gastrită, laringită şi tendinită. Pe măsura trecerii anilor, corpul nostru inflamat devine mai puţin capabil să facă faţă factorilor de stres fizici şi psihologici. Lucruri mărunte ne pun pe jar şi declanşează respingerea disproporţionată sau reacţia furioasă. Acumularea leziunilor în creier favorizează declinul sistemului imunitar (cunoscut sub numele de „senescenţă imunitară''). La 40 de ani poţi să ai sistemul imunitar al unei persoane de 75 de ani. Acumulări toxice Stresul cronic este exacerbat de încărcătura toxică din corp: pesticide, mercur şi substanţe chimice precum dioxine şi PCB, de exemplu. Ştim că numeroase pesticide acţionează prin atacarea mitocondriilor (uzinele celulelor) la insectele considerate dăunătoare. Imaginează-ţi ce le fac aceste substanţe chimice toxice mitocondriilor noastre (care reprezintă circa 25% din volumul unei celule - iar o singură celulă are până la 2500 de mitocondrii). |
Adevăr Divin
