Cheia esentiala pentru a rezolva problemele existentei

Prefață 9

I. Personalitatea, manifestare inferioară a individualității 19
II. Omul între personalitate și individualitate - Jnani-yoga 31
III. A lua și a da (soarele, luna și pământul) 43
IV. Urmând calea individualității - Răul este limitat, dar binele este fără limite 65
V. Adevărata fericire se află în individualitate 75
VI. Personalitatea nu își poate schimba natura - Sensul inițiatic al fermentației 97
VII. Personalitatea vrea să-și trăiască viața, individualitatea vrea să împlinească planurile lui Dumnezeu 109
VIII. Imaginea copacului - Individualitatea trebuie să absoarbă personalitatea I 117
IX. Cele două metode de lucru asupra personalității 125
X. Personalitatea e cea care împiedică Cerul să se manifeste în noi 133
XI. Identificarea cu individualitatea 139
XII. Sensul sacrificiului în religii 149
XIII. Individualitatea remediază dezechilibrele provocate de personalitate 157
XIV. «Dați cezarului ce este al cezarului!» 167
XV. Personalitatea nu este decât suportul individualității - Acceptarea noii filozofii 171
XVI. Individualitatea trebuie să absoarbă personalitatea II 177
XVII. Pentru a lupta împotriva personalității trebuie să-ți găsești asociați 183
XVIII. Cu cât cobori mai mult în materie, cu atât te limitezi 189
XIX. Trebuie să înveți să-ți domesticești animalele interioare 195
XX. Natură naturală și natură antinaturală 205
XXI. Sexualitatea trebuie pusă în slujba naturii superioare 211
XXII. Lucrând pentru fraternitatea universală 219

Rațiunea de a fi a rugăciunii, a meditației și a tuturor practicilor transmise într-o Școală inițiatică este aceea de a stabili contacte, căi de comunicare între natura inferioară și natura superioară a omului, ca în sfârșit conștiința lui să se înalțe, să se lărgească și să poată percepe adevărata realitate.
Să presupunem, de exemplu, că priviți o prismă prin conștiința personalității: ea este aici, e un obiect bine delimitat, un cristal cu trei fețe, transparent; lumina care trece prin ea se descompune în șapte culori, e foarte frumos, e minunat, dar voi rămâneți la nivelul conștiinței obișnuite. Toată lumea știe să observe în acest fel. Dar dacă începeți să dezvoltați conștiința individualității, nu veți mai privi prisma ca pe un obiect de cristal separat de voi: vă plasați în această prismă, îi pătrundeți esența, îi simțiți și îi înțelegeți natura din interior. Atunci noțiunile și percepțiile pe care le puteți avea în ceea ce o privește sunt cu totul altele. Iar dacă priviți o plantă, intrați în ea, vă contopiți cu viața care curge prin ea, ca și când ați fi voi înșivă acea plantă. Îi cunoașteți astfel caracteristicile, proprietățile medicinale și toate utilizările posibile. Și la fel cu un animal: pătrundeți în el, astfel încât deveniți animalul însuși și, evident, fără a vă pierde conștiința de om, simțiți tot ce simte animalul.
Educația și instruirea pe care le primesc oamenii în prezent nu le pot oferi acestora acces la toate aspectele adevăratei vieți; percepțiile lor se limitează la forme, la dimensiuni, la greutăți, la distanțe, la durate. Este încă foarte limitat. Ei trebuie să învețe să-și lărgească acum conștiința, să intre în conștiința individualității. Acolo nu mai există timp, nu mai există spațiu: simțiți trăind în voi toate făpturile, toate ființele aflate la milioane de kilometri depărtare!... Nu mai există nici trecut, nici viitor: tot ce e în trecut, tot ce e în viitor este acum în sufletul vostru. Este eternul prezent: tot ce doriți să cunoașteți, toate evenimentele și ființele trecute sau viitoare le puteți cunoaște instantaneu.
Dacă oamenii întâmpină atâtea probleme în existența lor, e pentru că trăiesc exclusiv în personalitate. Doar foarte puțini dintre ei fac eforturi pentru a vedea mai sus, mai departe, dincolo, prin ochii spiritului, prin partea divină care este în ei, iar rezultatele sunt diferite, ei au alte senzații, alte concepții... Dar îmi este foarte greu să exprim aceste noțiuni. În mintea mea e limpede, dar nu reușesc să găsesc cuvintele potrivite, pentru că acestea sunt realități dintr-o a patra, a cincea dimensiune și așa cum ne-ar fi dificil să le explicăm a treia dimensiune făpturilor care trăiesc în două dimensiuni, nu vă pot da o idee despre a patra dimensiune... Este inexplicabil!
Iar acum, când afirmăm că personalitatea nu este de natură divină, e un fel de a spune, căci totul își are originea în Dumnezeu. Numai că, iată, să presupunem că sunteți în căutare de aur; aveți minereu, trebuie să extrageți din el aur. Deși sunt diferite, aurul și minereul cu ganga lui au aceeași origine, căci toată materia are aceeași origine. Și poate că, dacă știți cum să procedați, veți putea nu numai să extrageți aurul din minereul său, ci și să transformați acel minereu în aur... De ce nu? - dacă știți cum să acționați... Și invers, aurul poate deveni o materie fără valoare. Vedem toate aceste schimbări în natură. Dacă topiți plumb, el devine strălucitor ca argintul, dar foarte repede constatați că suprafața lui se acoperă cu un strat subțire de culoare cenușie; răzuiți-l și din nou apare metalul sclipitor ca argintul, apoi din nou el își pierde strălucirea. Astfel, în foarte scurt timp, plumbul se transformă sub ochii voștri în pământ.
În realitate, totul vine din Dumnezeu - personalitatea, de asemenea. «Dar - veți spune - cum a putut Dumnezeu, care este de o natură atât de diferită de materie, să formeze ceva atât de opac, de tern și de greu?» Vă pot explica acest lucru printr-un exemplu foarte simplu. El a procedat exact ca păianjenul care își întinde pânza. Păianjenul ne arată cum a creat Dumnezeu lumea. Veți spune: «Păianjenul? E atât de savant?» Nu știu ce diplome o fi obținut, dar dacă îl observați cu atenție, dacă înțelegeți bine ce face, veți trage concluzii filozofice formidabile! Priviți-l cum își țese pânza: ea este universul. E o construcție geometrică, matematică, impecabilă.