Trezirea

Despre tipul corect de egoism

Primul lucru pe care vreau să-l înțelegeți, dacă vă doriți cu adevărat să vă treziți, este că de fapt nu vreți să vă treziți. Primul pas spre trezire este să fiți îndeajuns de sinceri încât să recunoașteți că nu vă place ideea. Că nu vreți să fiți fericiți. Vreți un mic test? Haideți să încercăm. Nu vă ia mai mult de un minut. Puteți să închideți ochii în timp ce-l faceți, sau puteți să-i țineți deschiși. Nici nu contează. Gândiți-vă la o persoană pe care o iubiți foarte mult, o persoană de care sunteți foarte apropiați, și spuneți-i în gând: „Aș prefera să am parte de fericire, decât de tine.” Vedeți ce se întâmplă. „Aș prefera să am parte de fericire, decât de tine. Dacă aș avea de ales, aș alege fără îndoială fericirea.” Câți dintre voi v-ați simțit egoiști când ați spus asta? Mulți, se pare. Vedeți cum am fost spălați pe creier? Vedeți cum am ajuns să gândim: „Cum am putut fi atât de egoist?” Dar uitați-vă la cine este egoist, de fapt. Imaginați-vă pe cineva care vă spune: „Cum poți fi atât de egoist încât să alegi fericirea în locul meu?” Nu-i așa că v-ar veni să-i răspundeți: „Scuză-mă, dar cum poți fi tu atât de egoist, încât să-mi ceri să te aleg pe tine în locul fericirii mele?!”
O femeie mi-a spus odată că, pe când era copil, vărul ei iezuit a organizat un seminar în biserica iezuită din Milwaukee. El deschidea fiecare conferință cu cuvintele: „Testul iubirii este sacrificiul, iar etalonul iubirii este lipsa de egoism.” Extraordinar! Am întrebat-o: „Ai vrea să te iubesc cu prețul fericirii mele?” „Da”, mi-a răspuns ea. Nu-i așa că ar fi nemaipomenit? Ea m-ar iubi cu prețul fericirii ei, iar eu aș iubi-o cu prețul fericirii mele, și uite-așa te alegi cu doi oameni nefericiți, dar trăiască iubirea!

Despre dorința de a fi fericiți

Spuneam că noi nu vrem să fim fericiți. Vrem alte lucruri. Sau, ca să fiu mai precis: nu vrem să fim fericiți în mod necondiționat. Suntem pregătiți să fim fericiți, cu condiția să avem și asta, și ailaltă. Dar asta ar însemna, de fapt, să-i spunem prietenului nostru, sau lui Dumnezeu, sau oricui altcuiva: „Tu ești fericirea mea. Dacă nu te am pe tine, refuz să fiu fericit.” Este atât de important să înțelegem asta. Nu ne putem imagina că am fi fericiți fără acele condiții. Cam așa este. Nu putem concepe să fim fericiți fără ele. Am fost învățați să ne condiționăm fericirea de ele.
Așadar, acesta este primul lucru pe care trebuie să-l facem dacă vrem să ne trezim - sau dacă vrem să iubim, dacă vrem libertate, dacă vrem bucurie, pace și spiritualitate. în acest sens, spiritualitatea este cel mai practic lucru din întreaga lume. Provoc pe oricine să se gândească la ceva mai practic decât spiritualitatea, așa cum am definit-o eu - nu pietate, nu devotament, nu religie, nu venerație, ci spiritualitate - să ne trezim...