De ce unii oameni duc o viață extraordinară, în timp ce alții nu ajung niciodată să se simtă cu adevărat împliniți? În ciuda succesului său exterior, Daniel Chidiac și-a dat seama că în interiorul lui, nu avea o direcție clară. Munca nu îi aducea împlinire, relațiile îi provocau suferință, iar alegerile pe care le făcea nu erau în acord cu valorile sale autentice. Deținea însă capacitatea de a-și descoperi propriul scop în viață – un dar pe care îl avem cu toții – și astfel a început călătoria sa.

În Cine spune că nu poți? Ba poți!, Daniel Chidiac sintetizează înțelepciunea pe care a dobândit-o studiind viețile unor oameni de excepție și din dialogurile pe care le-a avut cu lideri spirituali, transformând-o în șapte pași concreți pentru a-ți descoperi adevăratul sine, pentru a-ți asuma propria viață și pentru a-ți depăși limitele pe care le consideri de netrecut:

• Descoperă-te pe tine însuți: dobândește o înțelegere profundă și durabilă a propriei tale persoane;
• Canalizează-ți energia: învață să-ți canalizezi energia limitată către lucrurile care contează cu adevărat;
• Reconfigurează-ți perspectiva: clarifică-ți obiectivele, învinge provocările și dobândește claritatea de care ai nevoie pentru a reuși;
• Gestionează-ți relațiile: evaluează-ți relațiile și preia controlul asupra lor;
• Construiește-ți o stare de sănătate fizică bună: mintea și corpul sunt două părți interconectate; nu poți avea grijă de una neglijând-o pe cealaltă;
• Descoperă-ți rolul: conectează-te cu tine însuți, cu ceilalți și cu lumea din jurul tău;
• Găsește-ți împlinirea: identifică ceea ce te face cu adevărat fericit.

Plină de exerciții practice și de instrumente interactive, Cine spune că nu poți? Ba poți! te provoacă să-ți pui întrebări dificile și să iei decizii care îți pot schimba viața, pentru ca în final, să te ghideze către împlinirea pe care ai căutat-o.

Pasul 1. Descoperirea de sine – Știința de a insufla energie în viața ta pentru totdeauna

1. Puterea absolută a întrebărilor

„Definiția nebuniei este să faci același lucru din nou și din nou și să te aștepți la rezultate diferite.”

– Albert Einstein

ÎNTREBĂRI MARI = RĂSPUNSURI MARI

Indiferent de vârsta pe care o ai, dacă respiri, înseamnă că ești oricând pregătit pentru schimbare. Poate fi vorba de o relație, de profesie, de un obicei vechi, o problemă cu furia sau ceva care chiar îți afectează viața. Vreau să alegi o problemă și să-ți pui întrebarea: „Din tot ceea ce am ajuns să cunosc în ultimii optsprezece, douăzeci și doi, patruzeci și cinci sau chiar șaizeci și cinci de ani, ce impact a avut în acest domeniu al vieții mele? Sunt eu fericit cu viața mea? Am atins eu împlinirea? Mă simt eu pierdut și confuz?”

Acum gândește-te de câte ori ți-ai pus singur aceleași întrebări. Observi vreun tipar la răspunsurile tale anterioare care se repetă la cele curente? Din păcate, majoritatea oamenilor merg toată viața pe aceleași șine de tren în cerc și nu sunt niciodată în stare să implementeze schimbarea adevărată. În primul rând, nu își cultivă credința în schimbare, în schimb își tot amintesc de ce cred ei că nu au cum să facă o schimbare; și în al doilea rând, unii oameni pur și simplu nu știu cum să o facă. Adunăm cunoștințe toată viața noastră, însă învățarea necesită acțiune rapidă. Poți să te uiți de douăzeci de ori la cineva care își schimbă cauciucurile la mașină, dar până nu pui tu mâna să o faci, nu îți vei testa niciodată cunoștințele și nu vei învăța niciodată. Se pare că mulți dintre noi credem că acționăm corect, și totuși avem acel sentiment de eșec. De aceea trebuie să ne direcționăm acea energie într-un mod care să fie eficient și care să implementeze schimbarea durabilă.

Mulți oameni și-au internalizat ideea conform căreia dacă ne schimbăm, nu mai suntem autentici, nu ne mai suntem fideli nouă înșine. Chiar și prietenii noștri vor avea un cui împotriva noastră și vor spune lucruri de genul: „Te-ai schimbat” pe un ton de reproș. Această abordare ignoră două adevăruri: Schimbarea are o forță extrem de mare și ceea ce este și mai important, ea este inevitabilă. Nimic nu rămâne la fel. În fiecare moment care vine, tu ești o persoană nouă, chiar și la nivel fizic. De când te-ai născut, nici măcar o singură celulă a corpului tău nu a rămas la fel. Asta înseamnă că ne aflăm mereu „în devenire”. Însă ceea ce devii depinde de tine. Problema este că majoritatea oamenilor nu devin ceea ce își doresc.

Ca să crești, ceva trebuie să se schimbe, nu-i așa? Indiferent că e vorba de partea financiară, fizică, emoțională sau mentală, regula care se aplică e aceeași. Întrebările potrivite constituie baza pentru direcționarea schimbării către creșterea imediată. Ne permit să ne lărgim modul de gândire și ne combat îngustarea minții, respingând falsa credință că „nu există decât o singură opțiune”.

Poate că îți pui întrebări, însă acestea te sleiesc de puteri, iar apoi creează aceleași experiențe. Ține-te departe de astfel de întrebări…

De ce nu pot să fac acel lucru?

De ce sunt atât de ghinionist?

De ce mi se întâmplă mereu mie acest lucru?

De ce toate fetele / toți băieții sunt la fel?

Toți cei care au bani au păcălit pe cineva ca să se îmbogățească, nu-i așa?

De ce nu mă pot bucura de viață așa cum fac ceilalți?

De ce sunt eu singurul / singura care se confruntă cu atât de multe provocări în viață?

Când îți schimbi modul de a gândi, îți schimbi și modul în care te simți. Când îți schimbi modul în care te simți, schimbi și modul în care acționezi. Când îți schimbi modul în care acționezi, îți schimbi viața. Totul începe cu schimbarea modului în care…?

CINE SUNT EU?

„O minte care nu-și pune întrebări generează o lume a suferinței.”

– Byron Katie

Avem nevoie să punem întrebări care stimulează creșterea și care nu ne lasă să ne simțim lipsiți de importanță și de valoare. Este foarte important să ne întrebăm și să reflectăm asupra întrebării „Cine sunt eu?” înainte de orice altceva. La început, s-ar putea să ți se pară o întrebare dificilă, însă dacă încerci să o aprofundezi, vei ajunge la adevăr.

Dacă nu conștientizezi pe deplin răspunsul, s-ar putea ca ceea ce-ți dorești cu adevărat să rămână în umbră și să te împiedice să experimentezi măreția în viața ta. Întreabă-te ce gen de om ești în adâncul tău, oricare ar fi deciziile pe care le-ai luat în trecut. Mi s-a întâmplat de puține ori în viață să mă întrebe oamenii „Cine ești tu?”, însă numai când am ajuns eu însumi la pace cu răspunsul am putut să-l ofer cu certitudine.

Iată câteva întrebări pe care să ți le adresezi pentru a începe procesul de autoreflectare. Sunt întrebări pe care mi le-am pus și eu mie, însă nu uita că fiecare are momente în care nu reușește să-și exprime adevărata sa natură. Spre exemplu, nu te fixa pe un anumit moment în care ai fost răutăcios și egoist dacă tu te știi că în adâncul tău ești o persoană iubitoare. Pe măsură ce treci prin fiecare întrebare, lasă-ți câteva secunde de gândire.

Sunt eu o persoană iubitoare?

Sunt eu respectuos / respectuoasă?

Sunt eu o persoană care manifestă compasiune?

Sunt eu generos / generoasă și împart cu ceilalți?

Sunt eu o persoană sinceră?

Sunt eu o persoană recunoscătoare?

Parcurgând aceste întrebări, nu cumva mintea a început să-ți amintească automat de momentele în care nu ai fost acea persoană? Dacă da, probabil că motivul este faptul că mintea ta încă este condiționată să privească experiențele, și în mod special pe tine însuți, în cel mai nefavorabil mod posibil. Dacă ești o ființă umană, sunt convins că au fost momente în viața ta în care aspecte pozitive de-ale tale nu au fost expuse. Port și eu, cu siguranță, această vină, însă acest lucru nu schimbă faptul că tu, în adâncul ființei tale, nu ești acea persoană. La modul realist, dacă ai fi fost condamnat de fiecare alegere pe care ai făcut-o în viață, nici măcar nu ai citi aceste rânduri acum. Așa că nu te concentra deliberat asupra momentelor în care ai dat greș; fii inteligent și concentrează-te pe momentele în care ai manifestat aceste calități. Acum, parcurge din nou întrebările, dar adaugă următoarele: „Când am avut un moment în care am manifestat această calitate?” După ce faci asta, revino și continuă lectura.

Cu cât te vei concentra mai mult să fii acea persoană minunată, cu atât te vei simți mai revigorat și mai plin de energie. Te-ai simțit mândru / mândră de tine când ai revenit la acel moment? Cum se simte, comparativ cu concentrarea pe a nu fi acea persoană? Dacă îți vei reaminti aceste valori esențiale pentru a atinge împlinirea, vei avea motivația pentru a le folosi mai des.

Dacă nu crezi cu adevărat că ești acea persoană grozavă, întreabă-te: „Cum aș putea deveni?” și vei fi imediat inundat de un flux de idei. Mai mult decât atât, dacă nu îți dorești să fii acea persoană, atunci, din păcate, acesta este motivul primordial pentru care nu simți împlinirea, motivul pentru care nu experimentezi niciodată adevărata esență a vieții. În opinia mea, acesta este un mod foarte trist de a-ți trăi viața, o viață pe care nu aș accepta-o pentru toți banii din lume. Provocarea nu este să afli cine ești tu ca persoană, ci să ai curajul să acționezi conform persoanei care ești tu.

Se pare că noi, ca oameni, suntem împărțiți aproape în două părți distincte. O parte este „Eu, sinele, eul real”, și cealaltă este „Egoul, sinele construit”. Egoul este rezultat al tuturor etichetelor sociale pe care le adoptăm. Spre exemplu, este de datoria mea să fiu prieten, fiu, frate, scriitor și așa mai departe. Prin urmare, se întâmplă că sunt toate aceste lucruri, dar ceea ce e destul de ciudat, când sunt singur și eliberat de toate aceste îndatoriri, constat că nu mai sunt niciuna dintre acele persoane. Și atunci, într-un astfel de moment, am descoperit în cele din urmă că „Eu” sunt adevărata persoană care sunt. Eu sunt rezultatul tuturor acelor aspecte din interiorul meu, al acelei diversități și capacități de a fi toate acele lucruri și uneori de a nu fi nimic. De asemenea, există și momente în care te simți înstrăinat de lume, iar acest lucru se întâmplă din cauză că oamenii nu înțeleg întotdeauna acest „Eu”. Dar nu ei trebuie să înțeleagă, ci tu. Doar atunci când te vei alinia cu cel care ești tu ca persoană, cu sinele tău autentic și nu cu cel care ai devenit după ce societatea te-a etichetat, doar atunci vei deveni fericit pentru totdeauna și vei trăi cu pasiune fiecare moment al vieții tale.

Am trăit și eu personal acest lucru. Presiunea exterioară de a fi cineva anume, de a alege o identitate și de a-i rămâne fidel, a creat niște așteptări de la persoana mea care nu au făcut decât să mă determine să mă simt și mai rău. De fiecare dată când eram trist, simțeam o dezamăgire interioară, deoarece consideram că trebuie să fiu fericit. Când eram slab, consideram că trebuie să fiu mereu puternic, când mă simțeam vulnerabil, consideram că trebuie să simt siguranță. Am fost nevoit să accept în cele din urmă că sunt o ființă umană, și că e în regulă să fiu diferit în diferitele stadii ale vieții. Să simt diferit, să gândesc diferit, să acționez diferit. Însă cel mai grozav lucru pe care l-am conștientizat în legătură cu a fi cel care sunt eu cu adevărat este conștientizarea că sunt o ființă umană! Și pentru că sunt o ființă umană dețin, în interiorul meu, la dispoziția mea, aceste atribute minunate, acele calități. Pe această idee am construit – pe conștientizarea că aceste calități ale mele pot să-mi modeleze viața la fel de mult ca și defectele, asupra cărora obișnuiam să mă concentrez atât de mult.

Te invit să faci următorul exercițiu, care îți poate schimba viața.

1. Rezervă-ți cinci minute și reflectează serios asupra întrebărilor „Sunt eu”. Asigură-te că nu te privezi de această oportunitate. Acestea sunt exerciții care îți vor schimba viața. Scrie-ți gândurile. Nu trece la Tema 2 până ce nu finalizezi acest exercițiu.

2. Acum schimbă locurile lui „Sunt” și lui „eu” între ele. Acum ar trebui să se citească „Eu sunt”, după care să urmeze atributul. Scrie aceste afirmații.

3. În continuare, mai rezervă-ți câteva minute și reflectă la noua lista pe care ai făcut-o. Închide ochii și repet-o în minte sau rostește afirmațiile cu voce tare. Numai să te asiguri că toată atenția ți-e îndreptată asupra acelor atribute ale tale care au puterea de a-ți schimba viața. De obicei, este vorba despre faptul de a nu fi sigur de cine ești cu adevărat, lucru care generează foarte multă confuzie în momentul în care trebuie să iei o decizie majoră. Vei aduce, astfel, mai multă claritate.

Dacă te afli într-un loc public și nu vrei să strigi în gura mare cât de grozav ești, îți sugerez să o faci în mintea ta, pentru moment. Și nu uita să te concentrezi pe modul în care te simți atunci când citești fiecare afirmație „Eu sunt”: FFF (Focalizare Fermă pe Feeling).[1]

Nici măcar nu trebuie să te cunosc ca să știu că în adâncul tău, ești o persoană foarte sensibilă. Prin repetarea acestor afirmații, te pui la unison cu adevăratul tău sine. Este un element foarte important pentru a-ți găsi fericirea sau succesul, oricare ar fi nivelul. Dacă este efectuat corect, acest exercițiu are un efect de însuflețire și satisfacție. Vezi cât de ușor e să ajungi la împlinire dacă îți concentrezi toată energia pe calitatea vieții? Acest exercițiu poate fi realizat pentru orice problemă cu care te confrunți, pentru a obține o conștientizare limpede, iar eu te sfătuiesc cu insistență să îl faci în mod regulat o vreme, mai ales la trezire. Nu aș sugera niciodată ceva ce nu am făcut eu personal sau nu am utilizat în lucrul cu alte persoane. Am folosit acest exercițiu cu unii dintre cei mai de succes și mai împliniți oameni pe care îi cunosc, îmbogățindu-le viețile cu o valoare imensă.

Atributele menționate mai sus sunt doar câteva exemple, însă sunt sigur că te poți gândi și la altele. Trebuie să rămâi la „Eu sunt”, urmat de o calitate. După ce enumeri câteva calități care reflectă persoana care ești cu adevărat, ai posibilitatea de a aprecia corect deciziile pe care le iei în mod constant.

De asemenea, am ajuns la concluzia că toate ființele umane au aceeași esență autentică, indiferent de religie, statut social sau deciziile din trecut. Am vorbit cu oameni din toate mediile, chiar și cu unii infractori înrăiți, și nu am întâlnit pe nimeni care, după suficiente întrebări, să nu admită în cele din urmă că în adâncul ființei lui, deține acele calități nobile. Suntem oameni, iar aceste calități există în noi încă de la naștere. De aceea bebelușii aduc atât de multă bucurie persoanelor din jurul lor – ai observat, probabil, că atunci când mergi în vizită la cineva toată lumea se îngrămădește în jurul copilului. Aproape că ne certăm pe cine să-l țină primul în brațe. Este uimitor, iar asta pentru că bebelușii pur și simplu sunt ceea ce sunt: iubire pură. Ei nu au fost limitați de mituri sociale, iar egoul nu a ajuns încă să le controleze viața. Trebuie să înțelegi că adevărul tău nu va dispărea niciodată și că va fi mereu acolo pentru a te corecta atunci când simți altfel. De asemenea, este o resursă accesibilă pentru creștere și învățare; de aceea ne putem raporta adevăratul sine la orice situație și la orice decizie.

Trebuie să îți pun această întrebare: Chiar ești tu persoana care știi tu că ești? Aproape toți cei pe care i-am întrebat au luat o atitudine defensivă și au răspuns cu „Bineînțeles că da.” Din propria mea experiență, de cele mai multe ori acționăm așa cum considerăm că trebuie să acționăm, nu așa cum ne dorim cu adevărat să o facem. Ne gândim la ceea ce gândesc ceilalți despre noi. Ce vor crede dacă voi face asta? La ce se uită ei? Ce îi face să râdă? Cum ar trebui să fiu ca să mă potrivesc și eu aici? Ce aș putea face ca să-i impresionez? Avem gânduri de genul „Dumnezeule, toată lumea se uită la mine, îndreaptă-ți spatele, nu, nu privi în jos, privirea sus, trebuie să arăți bine” și așa mai departe. Facem asta când mergem pe stradă, când ieșim la o alergare, când mergem la plajă sau când socializăm. De obicei este o reacție subconștientă, pentru că am tot repetat-o de-a lungul vieții noastre. Dacă spui că nu îți pasă de ceea ce gândesc ceilalți sau de efectul pe care îl au aceștia asupra vieții tale, e o minciună sfruntată. Dacă nu ți-ar păsa de părerea celorlalți, ai merge pe stradă în pielea goală. Și știu că nu sunt singurul care o ia pe arătură la un moment dat și se gândește oare cum va arăta înmormântarea mea. Pe bune, nu-mi spune că nu ți-a trecut prin cap. Ce vor spune oamenii despre mine? Vor plânge? Le voi lipsi? Cum își vor aduce aminte de mine?

Este în natura umană să-ți pese de părerea celorlalți. Este evident că oamenii își vor aminti de tot ceea ce rămâne după noi. Pentru a lăsa ceva în urma noastră, trebuie să fim acel ceva acum. Cel mai de preț lucru pe care îl putem trăi și lăsa în urma noastră este să fim noi înșine. Făcând asta, permitem adevăratului nostru destin să se desfășoare. Dacă nu știi cine ești cu adevărat, cum ai putea să devii fericit? Așadar, suntem noi autentici, sau suntem persoanele care simțim că trebuie să fim? E o linie de demarcație subțire, însă dacă te gândești puțin, vei putea să faci deosebirea între cele două. Identificarea acestei distincții permite un progres rapid.

Oamenii își vor aminti de cel care ești, nu de cel care trebuie să fii.

[1] Am preferat să păstrăm acronimul din limba engleză, FFF (Full Focus on Feeling) și să adaptăm traducerea, chiar și cu riscul unei traduceri hibride. O traducere mai potrivită ar fi Focalizare Totală pe Trăire. (n. t.)