Autocontrolul prin Metoda Silva

Publicată inițial în anul 1978, cartea Autocontrolul prin Metoda Silva a ajutat milioane de oameni să își creeze vieți mai bune, mai fericite și mai pline de succes. Bazată pe cursul excepțional creat de pionierul în acest domeniu José Silva prin anii ”60, acest ghid ușor de citit aplică meditația și vizualizarea pentru a te ajuta să îți reduci stresul, să scapi de obiceiurile nocive și de nesiguranța emoțională, să îți amplifici creativitatea, să îți dezvolți puterea de concentrare, să îți împlinești visele și să îți aprofundezi relațiile. Prin recomandările sale transformatoare și studiile fascinante de caz pe care le prezintă, această carte revoluționară te învață cum să te folosești de mintea ta pe un nivel mai profund și mai eficient, revelându-ți puterea ei extraordinară.

José SILVA s-a născut la Laredo, în Texas, și și-a construit o afacere de succes în domeniul reparării produselor electronice, pe care a menținut-o vreme de 40 de ani. A început să experimenteze cu capacitățile psihice și cu activitatea undelor cerebrale prin anii ”40, reușind să creeze Autocontrolul prin Metoda Silva și numeroase alte cursuri și programe instructive. A murit în anul 1999. Metoda Silva continuă să fie predată la seminarii și la evenimentele organizate de către instructorii acreditați, sau în diferite cursuri la sediu.

PHILIP MIELE

Introducere 9

1. Folosește-ți într-o mai mare măsură mintea printr-o metodă specială 17

2. Fă cunoștință cu José 25

JOSÉ SILVA

3. Cum trebuie să meditezi 35

4. Meditația dinamică 43

5. Îmbunătățirea memoriei 51

6. Învățarea Rapidă 59

7. Somnul creativ 65

8. Cuvintele tale au putere 75

9. Puterea imaginației 85

10. Folosește-ți mintea pentru a-ți îmbunătăți starea de sănătate 95

11. Un exercițiu intim pentru partenerii de cuplu 109

12. Tu poți practica ESP 117

13. Creează-ți propriul grup de practică 135

14. Cum îi poți ajuta pe alții prin controlul minții tale 143

15. Unele speculații 153

16. O listă a tuturor tehnicilor din această carte 161

PHILIP MIELE

17. Un psihiatru aplică Autocontrolul Mental 163

18. Prețuirea ta de sine se va amplifica enorm 181

19. Autocontrolul Mental și lumea afacerilor 205

20. Ce altceva mai putem face pornind de la ceea ce știm? 217

ANEXA 1: Cursul de Autocontrol Mental și organizația care stă la baza lui, de José Silva 229

ANEXA 2: Autocontrolul Mental prin Metoda Silva și pacientul psihiatric, de dr. Clancy D. McKenzie și dr. Lance S. Wright 243

ANEXA 3: Introducere, de dr. J. W. Hahn 279

Corelațiile EEG ale atenției la oameni, de F. J. Bremner, V. Benignus și F. Moritz de la Universitatea Trinity 283

Focalizarea internă ca un subset al atenției, de F. J. Bremner și F. Moritz, Universitatea Trinity 292

Referințe 297

10. Folosește-ți mintea pentru a-ți îmbunătăți starea de sănătate

Mi-am petrecut jumătate din viață călătorind în diferite țări pentru a ține conferințe în fața absolvenților cursului de Autocontrol Mental prin Metoda Silva. De-a lungul fiecărui an am cunoscut nu sute, ci mii de persoane care mi-au descris cele mai fabuloase cazuri de autovindecare. De aceea, acest efect mi se pare comun la ora actuală, ceea ce nu înseamnă că el este mai puțin minunat. Sincer să fiu, nu-mi vine să cred că oamenii (în general) nu au înțeles încă puterea copleșitoare pe care o are mintea asupra corpului lor. Foarte mulți oameni cred că vindecările psihice sunt stranii și ezoterice, dar ce poate fi mai straniu și mai ezoteric decât acceptarea necondiționată a medicamentelor cu prescripție medicală și a efectelor lor secundare!? De-a lungul tuturor experiențelor mele legate de vindecarea psihică nu am auzit vreodată de vreun efect secundar nociv, cât de mic.

Cercetările medicale descoperă noi și noi date referitoare la relația dintre corp și minte. Între toate eforturile de cercetare (fără nicio legătură aparentă între ele) există o consistență absolut fascinantă a descoperirii faptului că mintea joacă adeseori un rol misterios și extrem de dramatic în producerea rezultatelor finale.

Dacă Autocontrolul Mental ar fi perfect (ceea ce nu este, căci încă mai învățăm foarte multe lucruri), eu cred că toți oamenii de pe pământ ar avea trupuri perfecte, tot timpul. Din fericire, la ora actuală se cunosc suficiente informații pentru a putea întări cu ajutorul minții forțele de autovindecare ale corpului, pentru ca acesta să poată combate cu un succes mai mare bolile. Chiar și metodele extrem de simple dezvoltate de Émile Coué au dat rezultate excelente. Tehnicile Autocontrolului Mental, care le includ pe cele ale lui Coué, sunt încă și mai puternice.

De bună seamă, pe măsură ce îți vei dezvolta capacitatea de autovindecare, tu vei avea nevoie de o atenție medicală mult redusă. Ce-i drept, în această etapă a dezvoltării Autocontrolului Mental și a măiestriei asupra metodelor sale la care au ajuns diferite persoane este încă prematur pentru ca toți medicii națiunii să se pensioneze. Ceea ce trebuie să faci este să îi consulți ca de obicei și să le urmezi recomandările. Pe de altă parte, ceea ce poți face este să îi uluiești cu viteza recuperării tale. Și cine știe? Poate că unii dintre ei se vor întreba cum ai reușit…

Foarte mulți absolvenți ai cursului de Autocontrol Mental susțin că au aplicat metodele noastre pentru a-și reduce hemoragia și durerile. Spre exemplu, doamna Donald Wildowsky se afla la un moment dat în Texas cu soțul ei, la o convenție profesională. Potrivit ziarului Bulletin din Norwich, Connecticut, ea s-a aruncat cu capul în jos într-o piscină și și-a perforat timpanul unei urechi.

„Ne aflam la câțiva kilometri buni de orice oraș și nu îmi doream ca soțul meu să plece în mijlocul convenției, povestește ea. De aceea, am intrat imediat în starea Alfa, mi-am plasat mâna pe ureche, m-am concentrat asupra zonei dureroase și am spus: ,A dispărut, a dispărut, a dispărut!’

Într-adevăr, hemoragia s-a oprit imediat, iar durerea a dispărut. Când am ajuns în sfârșit la doctor, acesta a rămas ,interzis’, fiind complet șocat.”

Există șase pași ușori pe care îi poate face orice om care dorește să se vindece singur:

Primul constă în a simți – în starea de conștiință obișnuită, Beta – că devii o persoană plină de iubire (și implicit de iertare), privind iubirea ca pe un scop în sine. De bună seamă, acest proces necesită o „curățenie mentală” profundă a casei (vezi capitolul 8).

În al doilea rând, intră pe nivelul meditativ al minții tale. Acesta reprezintă în sine un pas important pentru autovindecare, căci așa cum spuneam mai devreme, pe acest nivel gândurile și convingerile negative, vinovăția și mânia – sunt neutralizate, iar corpul devine liber să facă ceea ce este menit să facă prin însăși natura sa: să se vindece singur. De bună seamă, este posibil să ai sentimente reale de vinovăție și de mânie, dar noi am descoperit că acestea nu pot fi experimentate decât pe nivelul exterior al minții, Beta, având tendința să dispară complet atunci când practici Autocontrolul Mental în starea Alfa.

În al treilea rând, vorbește cu tine (în sinea ta) despre pasul întâi: exprimă-ți dorința de a realiza o curățenie mentală profundă a casei, de a folosi numai cuvinte pozitive, de a gândi pozitiv și de a deveni o persoană plină de iubire și de iertare.

În al patrulea rând, experimentează mental boala care te afectează. Folosește-te de ecranul mental pentru a vizualiza și pentru a-ți simți boala. Procesul nu trebuie să dureze prea mult, căci scopul lui este doar acela de a-ți focaliza energiile vindecătoare în locurile în care acestea sunt cele mai necesare.

În al cincilea rând, șterge rapid orice imagine a bolii și experimentează ce ai simți dacă ai fi complet vindecat. Simte starea de libertate și de fericire conferită de o stare de sănătate perfectă. Insistă asupra acestei imagini și savureaz-o, conștient că o meriți și că aceasta este intenția naturii în ceea ce te privește.

În al șaselea rând, reia procesul de curățare mentală a casei și sfârșește prin a-ți spune: „Cu fiecare zi care trece, mă simt din ce în ce mai bine, și mai bine, și mai bine”.

Cât timp trebuie să dureze acest proces și cât de des trebuie să fie repetat el?

Experiența personală m-a învățat că durata optimă a procesului este de 15 minute. Poți face acest exercițiu ori de câte ori dorești, dar nu mai rar de o dată pe zi. În rest, în cazul de față nu există „prea mult”.

Îngăduie-mi acum să fac o scurtă paranteză. Probabil ai auzit că meditația este un proces minunat, dar că nu trebuie să te lași vrăjit de efectele sale, practicând-o prea mult, pentru a nu ajunge să te retragi complet din lumea exterioară, devenind excesiv de preocupat de tine însuți. Nu știu dacă această recomandare este valabilă sau nu în privința altor discipline meditative. Ceea ce știu însă este că ea nu se aplică Autocontrolului Mental, căci noi punem accentul pe implicarea noastră în lumea exterioară, nu pe retragerea din ea. Noi ne confruntăm direct cu problemele noastre practice, fără a le ignora și fără a încerca să le transcendem, ci încercând să le rezolvăm. Nimeni nu poate aplica prea mult acest lucru!

Să revenim însă la autovindecare. Pasul întâi poate fi practicat pe orice nivel mental: Beta, Alfa și Teta. Ceea ce contează este să trăiești efectiv această stare. Dacă simți că aluneci în starea obișnuită de conștiință de-a lungul zilei, unește-ți cele trei degete pentru a reveni la starea superioară.

Multe dintre centrele noastre de Autocontrol Mental publică buletine informative pentru absolvenții lor. Acestea sunt pline cu relatări ale realizărilor obținute cu ajutorul Autocontrolului Mental. Relatările referitoare la controlul durerilor de cap, astmului, oboselii și hipertensiunii sunt prea numeroase pentru a putea fi descrise în totalitate aici.

Iată una dintre ele, pe care am ales-o pentru că autoarea ei este o doctoriță cu cabinet medical.

Încă de când aveam 11 ani am suferit de migrene. La început acestea apăreau când și când și puteau fi controlate, dar pe măsură ce au trecut anii au devenit din ce în ce mai crunte, iar în cele din urmă am ajuns să am „dureri de cap în cascadă”, care durau trei sau patru zile, cu intervale de o zi sau două între atacuri. O migrenă dezlănțuită este devastatoare… implicând de regulă o parte a feței și a capului. În timpul ei, îți simți ochii de parcă ți-ar fi smulși din orbite. Durerea este extrem de intensă, iar stomacul se revoltă împotriva ei. Atacurile pot fi ușurate uneori cu ajutorul anumitor medicamente vasoconstrictoare, care trebuie să fie luate la începutul lor, când durerile sunt încă tolerabile. Dacă durerile au progresat, nimic nu le mai poate opri, decât numai timpul. Personal, am ajuns într-un punct în care eram nevoită să iau medicamente din patru în patru ore, și chiar și așa ușurarea era doar parțială.

De aceea, m-am dus la un specialist în dureri de cap, care mi-a făcut o examinare completă, pentru a se asigura că nu aveam vreo anormalitate fizică sau neurologică. În final, mi-a dat niște recomandări pe care le cunoșteam deja și niște medicamente pe care le luam deja. De bună seamă, durerile de cap au continuat.

Una dintre pacientele mele era o absolventă a cursului de Autocontrol Mental, iar vreme de un an mi-a sugerat să merg cu ea la curs. I-am răspuns întotdeauna că nu credeam în prostiile de genul acesta. Într-o bună zi, am primit-o la consultație când eram în a patra zi de migrenă. Cred că eram verde la față, căci mi-a spus: „Nu crezi că a sosit timpul să urmezi cursul de Autocontrol Mental? Începe o nouă serie chiar săptămâna viitoare… Ce-ar fi să vii cu mine?”. M-am înscris la curs și am participat la toate seminariile, seară de seară. În acea săptămână nu am avut nicio durere de cap! La o săptămână după ce am terminat cursul m-am trezit însă cu o durere de cap absolut groaznică. Am considerat-o o șansă pentru a mă convinge că autoprogramarea mentală funcționează. Am trecut printr-un ciclu al tehnicii învățate, iar durerea… a dispărut. Mă simțeam grozav. Era un miracol!

Cinci secunde mai târziu durerea a reapărut însă, chiar mai intensă decât înainte. Nu am renunțat. Am urmat un alt ciclu, iar durerea de cap a dispărut din nou… pe moment, după care a reapărut. Am fost nevoită să urmez zece cicluri la rând, dar am perseverat și am refuzat să iau medicamentele pentru migrene. Mi-am spus că am să reușesc, iar în final durerile de cap au dispărut complet.

O vreme nu am mai avut deloc dureri de cap, iar când acestea au reapărut în sfârșit, doar trei cicluri ale tehnicii au fost suficiente. În următoarele trei luni am mai avut dureri sporadice de cap, dar nu am mai luat nici măcar o aspirină pentru a mi le trata. Una peste alta, pot să confirm că Autocontrolul Mental funcționează (dă rezultate)!

Și iată o altă relatare, primită de la o călugăriță, Sora Barbara Burns din Detroit, Michigan. Am ales acest exemplu deoarece Sora Barbara a descoperit o modalitate ingenioasă de folosire a mecanismului de declanșare de procesului de autovindecare.

Vreme de 27 de ani ea a purtat ochelari, din cauza unui astigmatism. Pe măsură ce vederea apropiată i s-a deteriorat din ce în ce mai mult, Sora Barbara a fost nevoită să își schimbe mereu lentilele cu altele mai puternice, pentru a reduce acuitatea la distanță. Anterior îmbunătățirii vederii sale, ea a fost nevoită să treacă la lentile bifocale. În luna iulie a anului 1974 ea s-a decis să utilizeze Autocontrolul Mental pentru a-și îmbunătăți vederea. În acest scop, ea a început să își repete în timpul stărilor de meditație profundă: „Ori de câte ori clipesc, ochii mei se focalizează corect, la fel ca lentilele unui aparat de fotografiat”. Ea a continuat să își repete aceste cuvinte meditație după meditație și în numai două săptămâni a renunțat la ochelarii de distanță, folosindu-i doar pe cei pentru citit. Ea l-a consultat pe dr. Richard Wlodyga, un medic optometru (și absolvent al cursului de Autocontrol Mental), care i-a spus că avea corneea ușor deviată. Sora Barbara a inserat corecția corneei sale în meditațiile sale vreme de câteva săptămâni, după care a revenit pentru a fi examinată de dr. Wlodyga.

Ceea ce urmează este un fragment dintr-o scrisoare primită de la dr. Wlodyga, care ne-a scris la sugestia Sorei Barbara:

Am examinat-o pentru prima dată pe Sora Barbara în data de 20 august 1974…

Am reexaminat-o apoi în data de 26 august 1975. Nu mai purta ochelari de aproximativ un an…

Miopia pacientei s-a redus atât de mult încât ea nu a mai necesitat practic ochelari pentru a o corecta.

De bună seamă, nici doctorița care suferea de migrene nici Sora Barbara Burns nu au suferit de „bolile letale”, de care ne temem din cauză că suntem învățați de mici să o facem. Ne poate ajuta Autocontrolul Mental să ne vindecăm de astfel de boli, sau suntem nevoiți să ne luăm medicamentele și să lăsăm timpul să își spună cuvântul? Haide să luăm un exemplu care implică probabil cea mai temută boală între toate: cancerul.

Poate că ai citit despre activitatea doctorului O. Carl Simonton, un specialist în cancer. Marilyn Ferguson a vorbit despre ea în cartea ei recentă (și foarte populară), Revoluția creierului, iar în ianuarie 1976 revista Prevention a publicat un articol despre el, intitulat „Mintea poate să vindece cancerul”, scris de Grace Halsell. Dr. Simonton, care a fost antrenat în tehnicile de Autocontrol Mental, a adaptat cu succes o parte dintre aceste tehnici pentru a-și trata pacienții.

Pe când se afla la conducerea departamentului de radioterapie de la Baza Aeriană Travis de lângă San Francisco el a început să studieze un fenomen rar, dar binecunoscut: cel al persoanelor care se vindecă singure de cancer, din motive necunoscute medicinii. Este vorba despre așa-numitele „remisiuni spontane”, care se produc la un procent extrem de mic din rândul pacienților bolnavi de cancer. Dr. Simonton a pornit de la premisa că dacă ar descoperi în ce fel s-au vindecat acești pacienți, el ar putea descoperi o modalitate de a produce remisiunea bolii.

Dr. Simonton a constatat că toți acești pacienți aveau în comun un aspect foarte important: erau oameni optimiști și deciși, cu o atitudine foarte pozitivă.

Într-o prelegere ținută la o Convenție pe tema Autocontrolului Mental organizată la Boston în anul 1974 el a declarat:

Cel mai important factor emoțional identificat de investigatori care influențează dezvoltarea cancerului în general este o pierdere semnificativă a unei persoane dragi produsă cu 6-18 luni înaintea diagnosticării bolii.

Acest lucru a fost dovedit de o serie de studii pe termen lung realizate de mai mulți investigatori independenți, care au folosit inclusiv grupuri de control… După cum putem vedea, nu doar pierderea unei persoane dragi reprezintă un factor semnificativ, ci și maniera în care reacționează la ea individul.

Cu alte cuvinte, pierderea trebuie să fie suficient de gravă pentru a-i cauza pacientului o stare persistentă de neajutorare și de lipsă de speranță. Această stare conduce la o scădere a rezistenței organismului său, care permite dezvoltarea clinică a tumorilor.

Într-un alt studiu realizat la Baza Aeriană Travis și prezentat în Jurnalul de Psihologie Transpersonală (vol. 7, nr, 1, 1975), dr. Simonton a evaluat atitudinea a 152 de pacienți bolnavi de cancer, împărțindu-i pe aceștia în cinci categorii, de la cei cu o atitudine foarte negativă la cei cu o atitudine foarte pozitivă. În continuare, el a evaluat reacțiile lor la terapia primită, etichetate de la „excelentă” la „foarte slabă”. Pentru 20 dintre pacienți rezultatele tratamentului s-au dovedit a fi excelente, deși starea bolii era atât de avansată în cazul a 14 dintre ei încât șansa lor de a supraviețui în următorii cinci ani a fost evaluată de medici la mai puțin de 50%. După toate aparențele, elementul care a înclinat balanța în favoarea lor a fost atitudinea lor pozitivă. La capătul opus al intervalului, 22 dintre pacienți au prezentat rezultate foarte slabe în urma tratamentului primit. De bună seamă, niciunul dintre ei nu a avut o atitudine pozitivă.

În mod paradoxal, când o parte dintre pacienții din primul grup s-au întors acasă ei și-au schimbat atitudinea cu 180 de grade, „iar boala lor a reacționat în mod corespunzător”. În mod evident, rolul principal în starea organismului lor a fost jucat de atitudinea lor, nu de gravitatea bolii.

Dr. Elmer Green de la Fundația Menninger a fost citat de editorul Jurnalului spunând: „Carl și Stephanie Simonton… obțin rezultate absolut remarcabile în controlul cancerului prin combinarea vizualizării cu autoreglarea fiziologică prin intermediul radiologiei tradiționale”.

În discursul său ținut la Boston, dr. Simonton l-a citat pe președintele Societății Americane de Studiere a Cancerului, Eugene Pendergrass, care a declarat în anul 1959: „Există dovezi potrivit cărora cursul bolii în general este influențat de tulburările emoționale. Speranța mea sinceră este că vom putea lărgi suficient de mult orizontul cercetărilor noastre pentru a include în ele posibilitatea distinctă ca în mintea umană să existe o putere capabilă să exercite forțe care pot fie să exacerbeze, fie să inhibe progresul acestei boli”.

Dr. Simonton este la ora actuală directorul medical al Centrului pentru Psihoterapie și Cercetare în Domeniul Cancerului de la Fort Worth, unde își antrenează pacienții (împreună cu colega sa de serviciu și soția sa, Stephanie Mathews-Simonton) pentru a participa mental la propriul lor tratament.

„Eu am pornit de la premisa că atitudinea pacientului joacă un rol decisiv în reacția sa la orice formă de tratament, putând influența cursul bolii sale. Explorând această premisă, am descoperit că Autocontrolul Mental – biofeedbackul și meditația – conține concepte care pot fi folosite ca instrumente pentru a-l învăța pe pacient cum să interacționeze cu boala sa și cum să se implice personal în procesul său de vindecare. Personal, consider că acesta este cel mai puternic instrument pe care îl pot oferi în plan emoțional pacienților mei.”

Unul dintre primii pași pe care îi face dr. Simonton pentru antrenamentul mental al pacienților săi este alungarea stării de teamă. În urma acestui demers educațional, „pacientul înțelege că boala numită cancer este un proces normal care există la toți oamenii și că toată lumea are celule canceroase care conduc în permanență la o degenerare malignă. Organismul recunoaște și distruge aceste celule, la fel cum procedează cu proteinele străine… Așadar, nu se pune problema de a elimina toate celulele canceroase din organism, căci acestea apar tot timpul, ci doar de a ajuta organismul să preia controlul asupra acestui proces, vindecându-se singur”.

Prelegerea doctorului Simonton a fost urmată de o alta, a soției sale. Aceasta a declarat:

Cei mai mulți dintre oameni… vizualizează cancerul ca pe ceva oribil, insidios și malefic care se furișează și devine foarte puternic, după care organismul nu mai poate face nimic. În realitate o celulă canceroasă nu este altceva decât o celulă normală care a luat-o razna… Ea este o celulă foarte stupidă, care se reproduce atât de rapid încât ajunge să se înfometeze singură, nemaifiind capabilă să se autosusțină cu ajutorul substanțelor nutritive din sânge. În acest fel, ea devine foarte slăbită. Prin urmare, dacă este extirpată, iradiată sau tratată prin chimioterapie, ea se îmbolnăvește și nu își mai poate redobândi sănătatea, sfârșind prin a muri.

Iar acum, să comparăm această celulă cu una sănătoasă. Se știe că dacă cineva se taie la deget și nu face altceva decât să pună un leucoplast peste el, tăietura sa se vindecă singură. Se știe de asemenea că țesuturile normale se pot repara singure… fără să își devoreze propriile substanțe nutritive aduse de sânge. Este ușor să înțelegem imaginea mentală creată de acest proces. Noi îi atribuim bolii o putere mult mai mare prin temerile noastre și prin imaginile mentale pe care le creăm din cauza lor.

Referindu-se la tehnicile de relaxare și vizualizare folosite împreună cu radioterapia, doamna Simonton a declarat:

Probabil cel mai valoros instrument de care dispunem este tehnica de a crea imagini mentale.

Există trei lucruri de bază pe care le cerem noi de la pacienții noștri: să își vizualizeze boala, să își vizualizeze tratamentul și să își vizualizeze mecanismul imun al organismului.

[În cadrul ședințelor noastre de grup] noi discutăm despre imaginile pe care le dorim în mintea noastră. Pentru a obține rezultatele dorite, noi trebuie să începem prin a ni le imagina. Acest proces pare să fie extrem de important.

Unul dintre principalele aspecte despre care discutăm noi este meditația. Tu cât de frecvent meditezi? Și ce faci în timpul meditației tale?