Prima ta clipă după moarte

Potrivit pastorului și autorului Erwin Lutzer, „în timp ce rudele și prietenii îți plănuiesc ceremonia de înmormântare, hotărându-se asupra sicriului, a locului de înmormântare, a celor care te vor purta spre acel loc, tu vei fi mai viu decât ai fost vreodată. Fie vei vedea pe Dumnezeu pe tronul Său înconjurat de îngeri și de cei răscumpărați, fie vei simți apăsarea inimaginabilă a vinei și a abandonării. Nu există nici o altă destinație de mijloc între cele două extreme: ori numai bucurie, ori numai amărăciune.”

Lutzer ne oferă o sinteză inteligentă a unei imagini din viața de după viață descrisă de Isus, cu precizia și logica unui avocat ce-și argumentează cazul și cu sensibilitatea inimii unui pastor față de enoriașii săi. El oferă răspunsuri la câteva întrebări precum:

• Este moartea ceva de speriat?
• Cum va fi cerul?
• Vor merge toți oamenii în cer, indiferent de calea pe care au ales-o?
• Este iadul real? Și  dacă este, ce fel de Dumnezeu ar trimite oamenii acolo?
 
În final, Lutzer descrie cerul atât de îmbietor și iadul atât de îngrozitor, încât să nu-ți găsești liniștea până vei fi sigur atât tu cât și cei dragi, unde vei fi în prima ta clipă după moarte.   
Erwin W. Lutzer este pastorul bisericii Moody din Chicago și un popular vorbitor la diferite conferințe și la radio. Este autorul mai multor cărți, precum How You Can Be Sure You Will Spend Eternity With God și Cries from the Cross.

Introducere: Bun venit în veșnicie... 9
1. Încercări de a arunca o privire dincolo de cortină 15
Chemarea morților — Reîncarnare — Experiențe de moarte clinică  
2. Coborâre în întuneric... 31
Șeol — Hades — Purgatoriu
3. Înălțarea în slavă  47
O plecare — Un somn odihnitor —
Un cort gata să cadă — O corabie gata de plecare —
O casă veșnică — Tristețe bună
4. Bun venit! Ai ajuns acasă!... 67
Personalitatea ta — Starea ta intermediară —
Trupul tău înviat — Moartea copiilor —
Dușmanul transformat în prieten
5. Viața în Noul Ierusalim... 89
Mărimea orașului — Materialele din care este făcut orașul — Noile noastre îndeletniciri — Noua noastră familie —
O nouă ordonare a realității
6. Când hades-ul va fi aruncat în iad... 107
Motive de necredință — Învățături alternative —
Dreptatea lui Dumnezeu — Cuvinte grecești pentru iad — Însușirile iadului
7. Când cortina se va da la o parte pentru tine... 131
Moarte prin sinucidere —
Credința în providența lui Dumnezeu —
O lecție despre cum să mori
8. Știind astăzi unde vei fi mâine... 151
Ce ne cere Dumnezeu — Asigurați-vă

EXPERIENȚE DE MOARTE CLINICÃ

Unii oameni pretind că au murit și s-au reîntors în trupurile lor pentru a ne da informații despre viața de dincolo.

În 1976, Raymond Moody, în cartea Life After Life, a înregistrat interviurile multor oameni care s-au aflat în preajma morții, dar au fost resuscitați. Relatările lor, în mare parte, aveau elemente comune: pacientul auzea cum medicii declarau decesul, apoi ieșea din trup și îi putea vedea pe aceștia concentrați asupra cadavrului său. În această stare, își întâlnea rudele și prietenii care muriseră înaintea lui, apoi se întâlnea cu ,,o ființă de lumină”. Dacă i se spunea că trebuie să se reîntoarcă în trup, o făcea cu multă reținere, pentru că experiența dragostei și a păcii de pe acel tărâm îl copleșise.

Melvin Morse, în Closer to the Light, repovestește despre copiii care au avut experiențe de moarte clinică. Din nou, povestirile lor sunt izbitor de asemănătoare și, în toate exemplele, au o valoare pozitivă. Tipică este relatarea unui băiat de 16 ani, care a fost dus la spital cu o gravă problemă de rinichi. În timp ce se afla în camera de așteptare, a căzut din scaunul în care fusese pus. Una dintre asistente i-a luat pulsul, dar acesta încetase. Din fericire, a fost resuscitat. Mai târziu a relatat următoarea povestire supranaturală:

Am ajuns la un moment dat într-un tunel unde au început să strălucească lumini pretutindeni în jurul meu. Ele îmi dădeau siguranța că mă aflam undeva într-un tunel și, din felul în care treceam pe lângă ele, mi-am dat seama că goneam cu sute de kilometri pe oră.
Exact în același timp mi-am dat seama că cineva era cu mine. Era foarte înalt și purta o haină lungă, albă, legată cu o curea simplă la mijloc. Părul îi era de aur și, deși nu spunea nimic, nu-mi era frică pentru că puteam simți pacea și dragostea care radiau din el.
Nu, nu era Cristos, dar am știut că fusese trimis de El. Poate că era unul din îngerii Săi, ori altcineva trimis să mă ridice la Cer.

Mai recent, Betty Eadie, în Embraced by the Light, ne redă fantastica ei vizită pe „lumea cealaltă”. Ea pretinde că L-a văzut pe Cristos și chiar I-a dedicat cartea scrisă de ea: „Luminii, Domnului și Mântuitorului Isus Cristos, Căruia Îi datorez tot ce am. El este «toiagul» de care mă sprijin, fără El aș aluneca negreșit.” Totuși, este evident că Cristosul despre care vorbește ea nu este Cristosul Noului Testament.

Isus al lui Eadie este o ființă de lumină, binevoitoare, care o înconjura din toate părțile, așa încât nu putea spune unde începea și unde se termina „lumina” ei. Isus, ne spune ea, este separat de Tatăl și nu ar face nimic să o ofenseze. Nu avea motiv să-și regrete trecutul, căci noi, ca oameni, nu suntem creaturi păcătoase, pentru că ființele spirituale umane au fost prezente cu Tatăl la creație. Din fericire, lumea nu este plină de tragedie așa cum spunem noi și, în prezența lui Cristos, Eadie încheie: „Am știut că sunt vrednică să-L îmbrățișez.”?
Ce dovedesc aceste experiențe? Se pare că ele confirmă faptul că la moarte sufletul se desparte de trup. Câțiva pacienți au privit în urma lor și i-au văzut pe doctori mișcându-se în jurul trupului lor, dar puteau vedea ceea ce se întâmplă în alte locuri din spital. Acest lucru e posibil doar dacă sufletul a părăsit trupul și vede pământul dintr-o perspectivă diferită.
Avem însă motive să credem că o persoană Îl poate vedea pe Domnul Isus în zona crepusculară dintre viață și moarte. Înainte ca Ștefan să fie ucis cu pietre, Dumnezeu i-a îngăduit să guste o bucățică de Cer. Ștefan a spus: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7:56). Această experiență a fost unică prin faptul că s-a petrecut înainte ca Ștefan să moară, nu în momentul morții. Iată încurajarea ce a primit-o el că Cerul aștepta să îl primească!

Apostolul Pavel a avut o experiență similară, deși unii cred că, de fapt, el murise când a fost răpit în Rai, unde a auzit „cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească” (2 Corinteni 12:4).

Din moment ce el a spus că acestea se petrecuseră cu 14 ani înainte de a scrie aceste cuvinte bisericii din Corint, există câteva dovezi că evenimentul a coincis cu experiența trăită la Listra, unde a fost lovit cu pietre și târât afară din cetate, crezându-se că a murit (Fapte 14:19-20). Dacă ar fi murit și apoi ar fi înviat, această relatare ar putea fi clasificată ca o experiență de moarte clinică, sau poate ca o întoarcere din morți.
 
Dacă Ștefan L-a văzut pe Domnul nostru înainte de a muri, dacă Pavel a fost răpit în Cer, este posibil ca și ceilalți credincioși să aibă o astfel de viziune. Relatările care spun despre întâlnirea cu Domnul Isus, sau întâlnirea cu rudele plecate de mult au vali¬ditate. Nu ar trebui să ne așteptăm la astfel de experiențe, dar ele s-ar putea ivi.

Problema este că, desigur, nu-i putem crede pe oamenii care ne spun ce au trăit dincolo de cortină, fără să-i supunem la un test. Moartea clinică poate sau nu să reflecte adevărul despre viața veșnică. Asemenea experiențe trebuie analizate cu atenție și confruntate cu imaginea biblică a lumii de apoi. Ceea ce oamenii credeau înainte de moartea clinică este esențial în evaluarea celor experimentate.

Nu uitați – acest lucru este important – Satana va încerca să copieze aceleași experiențe pozitive și pentru necredincioși. Marele Înșelător vrea să ne facă să credem că relația cu Domnul Isus nu are de-a face cu fericirea și frumusețea care ne așteaptă pe toți. Dacă este adevărat că îngerii îi așteaptă pe cei ce au fost făcuți neprihăniți de Isus Cristos, este de asemenea adevărat că duhurile demonice îi așteaptă să pășească în veșnicie pe toți cei fără iertarea și acceptarea lui Dumnezeu.

Știm că unele experiențe de moarte clinică sunt demonice, deși par pozitive, deoarece intră în conflict deschis cu învățătura Bibliei. În primul rând, unii ca Betty Eadie, ne spun că Acel Isus pe care L-au întâlnit ei i-a asigurat că vor primi un călduros bun venit în veșnicie. În al doilea rând, ni se spune că nu există judecată, nici o analiză riguroasă a vieții noastre. Unii oameni menționează explicit că acea „ființă de Lumină” pe care au întâlnit-o îi întâmpină pe toți cu o dragoste necondiționată.

O femeie a povestit că atunci când a trecut granița dintre viață și moarte s-a întâlnit cu Isus Cristos, care a invitat-o la plimbare. El i-a explicat că toate religiile lumii sunt căi către aceeași destinație. Iată calea budistă, cea hindusă, cea islamică și desigur, cea creștină. Dar, asemenea spițelor dintr-o roată toate drumurile converg spre același punct: Raiul. Aceasta a fost cea mai credibilă minciună a lui Satan din toate timpurile.

În ceea ce privește relatarea despre vederea luminii, ar trebui să ne amintim că de vreme ce Dumnezeu este lumină, este de înțeles de ce Satana se preface în înger de lumină. Are și el sursa lui de lumină. Nu se poate spune în cuvinte omenești cât de mult dorește el să se prefacă în lumină. (2 Corinteni 11:14). Există suflete ușor de înșelat care presupun că o astfel de ființă care radiază lumină este bună și îngăduitoare; mai ales într-o vreme când se poartă religia „simte-te bine”. Acești oameni cred că acea ființă nu poate fi decât Cristos.

Deși unele experiențe de moarte clinică sunt pozitive, trebuie să spun că unele cercetări indică aspecte întunecate și negative. În cărțile The Edge of Death, de J. Swiharf și Beyond Death`s Door a lui Maurice Rawlings există unele relatări terifiante despre viața de după moarte. Unii au văzut un lac de foc sau o întunecime abisală, persoane în chinuri așteptându-și judecata. Aceste experiențe întunecate, spun scriitorii, se șterg din memorie după o scurtă perioadă de timp.

Cum am putea sublinia mai bine înșelăciunea perpetuată de „religia celor resuscitați”, care povestesc numai despre ideea utopică potrivit căreia moartea conduce pe toți oamenii la un nivel mai înalt de conștiență, indiferent de religie sau concepții? Să ne amintim că toate aceste relatări de moarte clinică nu sunt de fapt experiențe ale morții biologice ireversibile. Chiar dacă experiența este negativă sau pozitivă, avem nevoie de o autoritate mai demnă de încredere.

Personal, mă interesează cu mult mai mult ce voi experimenta după moarte, decât în preajma ei. Nu trecerea, ci destinația contează cu adevărat. Astfel, pentru a afla ce există dincolo, trebuie să găsim o hartă mult mai credibilă, o autoritate mai înaltă decât a acelor oameni aflați în pragul trecerii spre veșnicie.

Mai bine am face să ascultăm de cineva care a fost realmente mort, nu de cineva care a fost aproape mort. Domnul Isus, după cum vom vedea, este singurul calificat să ne spună la ce ne putem aștepta de cealaltă parte. El a fost mort-atât de mort încât trupul Său a fost rece și a fost pus într-un mormânt. După trei zile a fost ridicat dintre cei morți cu un trup de slavă. Avem acum pe Cineva demn de toată încrederea. Domnul Isus cel înviat i-a spus lui Ioan:
„Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort și iată, sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morților și ale Locuinței morților” (Apocalipsa 1:17-18).
Dacă dorim informații demne de încredere, nu le vom căuta trăgând cu ochiul dincolo de cortină. Numai Dumnezeu știe ce se află acolo. Și, de aceea, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să vedem ce are Biblia de spus despre acest subiect.

Vom începe cu Vechiul Testament, unde avem primele descoperiri despre acest loc. Lucrul acesta ne va pregăti pentru o descoperire mai clară în Noul Testament. Deși nu avem nici un drept să dăm singuri cortina la o parte și să spunem ce am aflat, putem accepta cu gratitudine tot ceea ce ne-a arătat Dumnezeu în Cuvântul Său.

Ceea ce urmează în capitolele acestei cărți este revelația Sa, și nu observațiile noastre. Domnul dă cortina la o parte, ca noi să putem ști ce se află dincolo.

Haideți să pornim împreună!