3. De-a lungul lumilor
Mi-au trebuit multe săptămâni pentru a mă obișnui
cu ideea că nu voi mai fi în stare să mă întorc Acasă. Crezusem că ar fi
trebuit să mă întorc, binevenit, ca un erou, aducând informații de Aici, pentru
a schimba și îmbunătăți lucrurile Acolo. Dar nu a fost să fie. Nu am mai
încercat să merg din nou Acasă. În cele din urmă, am recunoscut cu tristețe că
această opțiune nu mai exista pentru mine. Devenise mai mult asemenea unei
amintiri din copilărie, ceva ce trebuia păstrat cu drag, dar nu retrăit. În mod
cert, era vorba despre mult ego și despre satisfacerea acestuia.
Dar a ieșit la iveală un lucru Cunoscut. Știam de ce plecasem. O altă vizită
noului meu prieten INSPEC m-a ajutat enorm. El - sau poate era o ea ori
amândouă - aștepta, ca un punct luminos, familiar, în întunericul nesfârșit.
- Senzația de pierdere va trece. Nu este pierdut, fiindcă îți amintești.
- Nu îi mai aparțin acelui loc. Totul era neschimbat acolo, la fel ca în
trecut. Dar eu nu mă potriveam cu el. Era ca și cum aș fi încercat să-mi pun o
haină sau o mănușă rămasă prea mică, după ce crescusem. Nu pot să mă duc acolo și
pur și simplu să fiu - sunt prea diferit.
- Și acest lucru te-a întristat.
- Da. Mai mult decât atât. Este ca și cum o parte din mine nu mai există. M-am
gândit la acest loc de atâtea ori... să mă duc Acasă.
- Realitatea întoarcerii este ceea ce nu mai există. Trebuie să te eliberezi de
iluzia că ai putea face acest lucru.
Am și făcut-o. Și cred că știu care era diferența. Era exact la fel cum îmi
amintisem. Nimic nu se schimbase. Presupun Că mă așteptam la un anumit progres.
Dar m-am confruntat cu repetarea. Dacă priveai și ascultai suficient de mult
timp, totul Ic repeta. Nu există emoție, nimic nou nu se întâmplă.
- Acel tipar energetic ...nu ai învățat acest lucru în stătea umană.
- Nu, de aceea am plecat de Acasă, din cauza factorului limitativ al repetării.
Nu exista evoluție, nu era nimic nou de învățat sau de trăit ca experiență.
Când trăiești pe Pământ, înveți în permanență - schimbarea și însușirea de noi
cunoștințe au loc în mod constant. Dar mă voi obișnui cu faptul că nu mă pot
întoarce Acasă. Nu e ușor să te descurci cu această problemă.
- Totuși, te vei adapta. Exact așa cum se va întâmpla când vei ajunge în
punctul în care vei recunoaște că nu te vei mai întoarce la starea umană. Poate
că e mai bine să spunem că nu va mai fi necesar să faci acest lucru când haina și
mănușa umană ți-au rămas prea mici fiindcă ai crescut.
- Se va întâmpla și asta? Nu voi mai dori să fiu ființă umană? Cum îi voi face
față acestei situații?
- Atunci când se apropie momentul, va fi mai ușor decât îți închipui în starea
în care ești acum.
- Bine... dacă așa spui tu, cred că așa va fi.
- Mai degrabă vei ști decât vei crede, cum îți place ție să spui.
- Îți mulțumesc pentru ajutor... de fapt, e prea puțin spus...
- Noi te înțelegem. Cu plăcere!
|
Adevăr Divin
