Depresia ca patimă și ca boală

Scopul fundamental al acestei lucrări este de a arăta că o parte însemnată a stărilor depresive sunt urmare a unui mod păcătos de viață, urmare a acțiunii distructive a păcatului asupra sufletului omenesc. Cuvintele acestea sunt valabile în primul rând pentru depresiile nevrotice. care, după cum se va arăta mai jos, sunt înrudite cu patimile păcătoase ale trândăviei (acediei) și întristării.

Există și un tip de depresie ce se dezvoltă „de la natură” și nu este legat direct de cauze duhovnicești. Este o stare de boală care cere intervenție medicală calificată.

Cartea cuprinde diverse recomandări ale unui medic ortodox și propune ca vindecare credința, pocăința și îndreptarea vieții după poruncile lui Dumnezeu.

Depresia ca patimă și ca boală ... 5

Depresia: informații generale ... 7

Depresia psihogenă ... 21

Întristarea ... 35

Depresia endogenă („de la natură”) ... 47

Tratamentul depresiei ... 57

Rețetă duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov ... 65

Un caz memorabil ... 67

Crucea omului nu este niciodată mai presus de puterea lui ... 71

Harul lui Dumnezeu vindecă rănile sufletești ... 77

Depresia la adolescenți ... 81

Vârsta vulnerabilă ... 83

Depresia la vârsta a treia ... 87

Depresia și insomnia ... 93

Răspunsuri la întrebări ... 99

Despre tulburările de panică ... 111

Când sufletul este bolnav ... 117

Invidia care roade ... 131

Bolile sufletești: o viziune ortodoxă ... 141

Medicamente duhovnicești ... 155

Din scrisorile asceților ortodocși contemporani ... 167

Cuvânt de mângâiere pentru cei necăjiți ... 173

Pricinile necazurilor ... 183

Despre boli și despre atitudinea creștinească față de ele ... 193

Notă biografică ... 207

Depresia: informații generale

Starea apăsătoare, tulbure,
de depresie este fie boală,
fie lucrarea vrăjmașului.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Depresia (de la cuvântul la tinesc depressio – „constricție, apăsare”) este dispoziția sufletească abătută, însoțită de moleșeală, astenie, de o apreciere descurajat-pesimistă a evenimentelor.

Această suferință e cunoscută lumii din timpuri imemoriale, de când s-a petrecut căderea în păcat a celui dintâi om. Hipocrate descria deja o stare psihică asemănătoare, numită „melancolie”. În paginile Vechiului Testament sunt descrise adeseori crize de depresie. Este destul să amintim, de exemplu, cazul regelui Saul, căruia îi aduceau ușurare psalmii lui David.

Modul contemporan de înțelegere a depresiei începe de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Puțină statistică

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) compară depresia cu o epidemie care a cuprins întreaga omenire. La cea de-a 51-a sesiune a OMS s-a declarat: depresia a ajuns deja pe primul loc în lume între cauzele absențelor de la serviciu și pe locul doi între bolile care duc la pierderea capacității de muncă. Dacă nu vor fi luate măsuri corespunzătoare, spre anul 2020 depresia va paraliza viața economică atât a țărilor dezvoltate, cât și a țărilor în curs de dezvoltare. În anul 1997; 147 milioane de oameni au suferit pierderi ale capacității de muncă din cauza depresiei.

În Statele Unite ale Americii, potrivit datelor Asociației Americane de Psihiatrie, 15 milioane de oameni suferă din pricina depresiei. Alte studii oferă cifre mult mai ridicate cu privire la răspândirea tulburărilor depresive: peste 26 procente la femei și 12 procente la bărbați. După unele evaluări, numărul bolnavilor de depresie crește anual în Rusia cu 3-5 procente. Actualmente, până la patru cincimi din populația Rusiei au suferit crize de depresie de severitate variată. Frecvența îmbolnăvirilor de depresie este de două ori mai ridicată la femei decât la bărbați (8-12 procente, respectiv 20-26 procente). Cel mai probabil, cauza constă nu în „imunitatea” sexului tare în fața depresiei, ci în faptul că bărbații soli cită mult mai rar asistență medicală decât femeile, preferând să „înece” simptomele depresiei în alcool, să ia preparate medicamentoase, să se refugieze în muncă etc. Studii speciale au demonstrat că la 60 procente dintre bolnavii care se prezintă la policlinică sunt descoperite tulburări depresive de severitate variată. Și totuși, în poli clinici depresia nu este diagnosticată de obicei la mai mult de 5 procente dintre toți bolnavii depresivi care sunt consultați acolo. Între 45 și 60 procente dintre toate sinuciderile de pe planetă sunt comise de depresivi. Potrivit prognozelor, în secolul XXI tocmai depresia va fi „ucigașul” numărul unu.

Nu demult, peakul îmbolnăvirilor de depresie se afla între 30 și 40 ani, însă în ziua de astăzi depresia a „întinerit” considerabil, și afectează oameni mai tineri de 25 ani. Între cei născuți înaintea anului 1940, procentul celor afectați de depresie înainte de 25 ani este de 2,5. Între cei născuți între 1940 și 1959, acest indicator este deja de 10 procente. Cu privire la anii ulteriori nu există date exacte, însă tendința de creștere se conservă. La 2-3 procente din totalul bolnavilor, depresia nu depinde de circumstanțe exterioare (este vorba de așa-numita depresie endogenă), însă la restul ea apare cu precădere ca reacție la stres. Catalogul anual al noilor antidepresive atinge o grosime de 3 cm. În cazul primului episod de depresie, probabilitatea recidivei este de 50 procente, în cazul celui de-al doilea – de 70 procente, iar în cazul celui de-al treilea este deja de 90 procente. Depresia este cel mai răspândit sindrom al bolilor sufletești. De exemplu, în structura îmbolnăvirilor psihice ale vârstei a treia, 40-60 procente aparțin depresiei. Aproximativ 75 procente dintre cei care suferă de depresie s-au gândit cel puțin o dată la sinucidere, iar 10-15 procente au și încercat să se sinucidă. Ca atare, întreaga importanță și complexitate a temei date este greu de supraapreciat.

Cauzele depresiei

Sunt distinse mai mult de 60 varietăți de depresie. Depresia a „întinerit”. Îi cad pradă nu numai oameni de vârsta a treia și „balzaciană”, ci, de asemenea, tineretul și ‚chiar copiii. În cercurile psihiatrice se vorbește tot mai des despre depresia infantilă, de particularitățile provenienței sale și tabloului său clinic.

Diagnosticul de „depresie” este pus atât de des, încât este deja receptat ca un lucru obișnuit. M-am ocupat vreme destul de îndelungată cu recuperarea persoanelor care au suferit de pe urma acțiunii psihodistructive a sectelor totalitare și activităților ocultiste. Între cele mai frecvente complicații psihice ale acestora sunt depresia, fobiile de tot felul, anxietatea.

Tulburările depresive sunt un „însoțitor” al celor împătimiți de băutură, de droguri. Certurile, divorțurile,

Pag. 7 – 11