Antrenați-vă și protejați-vă creierul

CAPITOLUL 1. DEZVOLTAREA CREIERULUI

Creierul este un organ extrem de sofisticat. Organizarea sa foarte complexă, aflată la originea bogăției performanțelor sale, se pune în funcțiune treptat de-a lungul întregii sale creșteri. El se dezvoltă în mod esențial înainte de naștere, dar și în timpul copi­lăriei. La embrion (adică, în timpul primelor trei luni de viață in­trauterină) schița creierului, care este numită tub neural, începe să se dezvolte la mai puțin de patru săptămâni după fecundarea ovulului de către un spermatozoid.

Se succed mai multe faze de dezvoltare, în timpul cărora celulele stem ajung să se multiplice cu mare viteză (în timpul ultimelor șase luni de viață intrauterină, 250 000 de neuroni se creează în creierul fetusului la fiecare secundă) și să migreze la suprafața creierului.

Maturizarea creierului are drept urmare crearea de conexiuni între neuroni. Aceste conexiuni, care le permit să comunice, se bazează pe dezvoltarea prelungirilor, numite axoni sau den­drite. Conexiunile, sau sinapsele, permit nu numai schimbul de informații între neuroni, ci și creșterea celulelor de susținere, numite celule gliale. Aceste conexiuni contribuie și ele, datorită tensiunilor create, la formarea circumvoluțiunilor de la suprafața creierului.

Treptat, creierul capătă astfel aspectul unei nuci acoperite cu numeroase șanțuri sinuoase și ramificate. Consistența lui, dim­potrivă, nu se aseamănă deloc cu cea a unei nuci, ci mai curând cu a unei mase de aspic gros, cântărind în jur de 1,3 – 1,4 kilo­grame. Greutatea și volumul creierului uman depind nu numai de numărul neuronilor, ci și de cantitatea prelungirilor neuronale.

ÎN TIMPUL VIEȚII INTRAUTERINE

Chiar înainte de a avea șase luni de viață intrauterină, numărul neuronilor prezenți în creierul fetus ului depășește cu mult nu­mărul ce se observă la un adult. Această diferență se explică prin faptul că un număr imens de neuroni și de sinapse dispar treptat la sfârșitul vieții intrauterine și în timpul copilăriei. în cele din urmă, creierul adultului nu conține „mai mult” de 100 de mili­arde de neuroni, fiecare dintre ei fiind conectat la câteva mii până la 10 000 de alți neuroni.

Eliminarea a foarte numeroși neuroni contribuie la matura­rea creierului prin menținerea doar a celor care iau parte în mod semnificativ la transmiterea informației. în anumite regiuni ale creierului, adultul are cu 40% mai puțini neuroni decât nou-năs­cutul. Această selecție sinaptică și neuronală este interpretată ca permițând creierului să nu păstreze decât circuitele care sunt uile funcționării cerebrale și să le suprime pe cele care nu îi sunt utile. Rețele neuronale complexe se creează astfel pe seama rețe­lelor mai simple pe măsură ce individul crește și se maturizează și Comportamentul său devine mai complex. în timpul vieții intrau­terine, conexiunile dintre neuroni sunt într-adevăr modificate în permanență prin formarea sau dispariția sinapselor. Neuronii cel mai puțin utili sau cei care sunt deteriorați sunt eliminați treptat.

Consumul de produse toxice (alcool, diverse droguri și medi­camente) sau dezvoltarea anumitor boli de către mamă în timpul sarcinii pot să altereze înmulțirea celulelor stem sau să favorizeze eliminarea neuronilor, în detrimentul performanțelor creierului copilului pe cale să se nască.

În cursul anumitor perioade ale vieții intrauterine, numite perioade critice, programul genetic responsabil de dezvoltarea creierului este deosebit de sensibil față de efectele mediului în­conjurător. Perioada care precedă nașterea (perioada prenatală) este în mod special sensibilă la modificările mediului în care trăiește mama. Expunerea mamei la un mediu stresant în timpul perioadei prenatale poate atrage după sine alterarea dezvoltării creierului la fetus, favorizând ulterior apariția tulburărilor de memorie legate de vârstă.

Consecințele unui stres înainte de naștere au fost studiate pe animal. Supunerea la stres a femelelor de șobolan gestante diminuează capacitatea creierului puilor ce se vor naște de a produce noi neuroni (în special la nivelul unei regiuni numite hipocamp, care este implicată în mod deosebit în memorare și în reamintirea oricărei informații păstrate în creier, precum și în capacitatea de a găsi repere în spațiu) în timpul întregii existențe a animalelor. Această anomalie are drept consecință întârzieri în învățarea deprinderilor (care se exprimă, de exemplu, în probe de tip labirint acvatic). Aceste animale suferă, de asemenea, de o gestiune anormală a stresului (care se exprimă prin secreția excesivă a unui hormon de stres numit cortizol), care ar putea fi cauza anomaliilor observate la nivelul hipocampului.

Cu toate acestea, este bine să notăm că efectele stresului prenatal sunt în mod potențial reversibile datorită anumitor modificări ale mediului înconjurător în care este plasat puiul de șobolan după naștere. într-adevăr, manipularea genetică a puilor de șobolan în primele săptămâni de viață s-a dovedit eficientă în diminuarea efectelor dăunătoare ale stresului prenatal. în ciuda caracterului său relativ punctual, această manipulare are consecințe care pot fi observate pe termen lung, deoarece acestea se exprimă până la sfârșitul vieții individului. Pe scurt, un stres care intervine în cursul dezvoltării atrage după sine anomalii ale secretării unui hormon, cortizolul (via ceea ce se numește o hi­peractivitate a axei corticotrope), care conduc, la rândul lor, la o diminuare a capacității individului de a produce noi neuroni, sporind astfel, ca urmare, riscul problemelor de memorie legate de îmbătrânire. Invers, producția de noi neuroni este favorizată de experiențele de viață bogate și de absența stresului pre- sau postnatal.

Nu este absurd să extrapolăm la ființa umană aceste rezultate obținute la animal. Ele arată importanța grijii purtate de către mamă la sfârșitul sarcinii, apoi nou-născutului, și lasă să se în­țeleagă că acest fapt poate juca un rol în prevenirea tulburărilor psihice sau a tulburărilor de memorie cauzate de vârstă.

CAPITOLUL 2. CUM ESTE STRUCTURAT CREIERULȘI CUM FUNCȚIONEAZÃ EL?

Unde sunt situați neuronii în și cum comunică aceștia între ei?

Creierul regrupează regiuni având caracteristici diferite, fiecare dintre ele jucând un rol determinant în gândire și în comporta­ment. Neuronii (cel puțin corp ii celulari, adică partea centrală a celulelor, în afară de prelungiri) sunt plasați în substanța cenușie (sau cortex), care este situată la suprafața creierului, precum și în nucleii cenușii centrali, în vreme ce prelungirile se întind în substanța albă, localizată sub cortex (figura 1).

Structura cortexului se realizează în principal în ultimele șase luni de viață intrauterină. în regiunile cele mai evoluate (adică la nivelul lobilor frontali, parietali și occipitali, a se vedea figura 2), cortexul numără mai multe straturi (a se vedea figura 3), cuprinse între meninge (membranele care învelesc

Pag. 17 – 21.