Yoga clasică în practică

Yoga Clasică este arta autocunoașterii și autocontrolului, singurele atribute care te pot conduce către starea de libertate deplină (mukti), scopul ultim al evoluției spirituale, prin care Spiritul (Purusha) își actualizează pe deplin propria individualitate (kaivalya).

1 NOTÃ INTRODUCTIVÃ ... 5

2 CONSIDERAȚII PRELIMINARE ... 19
2.1 UNELE PREJUDECÃȚI DESPRE YOGA ... 24
3 DESPRE PRINCIPII ... 32
3.1 UNIUNEA DINTRE CONȘTIINȚÃ și ENERGIE ... 33
3.2 INTELIGENȚA MATERIEI: TATTVA (ESENȚE) ȘI GUNA (CALITÃȚI) ... 37
3.3 DESPRE DUALITATEA SUBIECT-OBIECT ... 40
3.4 DESPRE GURU ȘI KAULA (FAMILIA SPIRITUALÃ) ... 45
3.5 CELE CINCI FORȚE ALE VIEȚII UNIVERSALE ... 50
3.5.1 Karma (acțiunea) ... 51
3.5.2 Dharma (menirea) ... 54
3.5.3 Svacchanda (liberul arbitru) ... 56
3.5.4 Samsara (ciclul încarnărilor) ... 58
3.5.5 Anugraha (grația) ... 59
3.5.6 Inter-acțiunea celor cinci forțe ... 60
4 DESPRE YOGA CLASICÃ ... 64
4.1 YOGA CLASICÃ-MAI DEGRABÃ ARTÃ, DECÂT ȘTIINȚÃ! ... 71
4.2 YOGA CLASICÃ VERSUS YOGA MODERNÃ ... 75
4.3 HATHAYOGA TANTRICÃ VERSUS TANTRA SEXUALÃ MODERNÃ ... 88
5 SHARIRA, CHAKRA, PRANA Șl KUNDALINI ... 94
5.1 SHARIRA ȘI CHAKRA ... 95
5.2 CUNOAȘTEREA ȘI CONTROLUL ENERGIEI FIINȚEI (PRANA) ... 106
5.3 CUNOAȘTEREA ȘI CONTROLUL ENERGIEI COSMICE (KUNDALINI) ... 114
6 ÎN PRACTICÃ ... 132
6.1 TEHNICI CORPORALE (ASANA) ... 135
6.2 TEHNICI RESPIRATORII (PRANAYAMA) ... 139
6.3 TEHNICI DE PRATYAHARA ... 141
6.4 TEHNICI MENTALE (DHARANA) ... 144
6.5 DESPRE SAMYAMA ... 150
6.6 DESPRE SAMADHI ... 154
7 DESPRE EVOLUȚIA SPIRITUALÃ ... 161

8 BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ ... 175

Corpul astral mai este numit și corpul dorințelor, deoarece însumează toate aspectele psihologice și mentale legate de organele de simț, percepțiile și acțiunile pe care le realizăm. Spre deosebire de corpul fizic, care are o formă bine definită, corpul astral poate lua o gamă variată de forme, de aceea de cele mai multe ori el este reprezentat ca un sui-generis ”ou” energetic, care cuprinde în mijlocul său structura fizică și cea bioenergetică. La fel ca și corpul grosier, corpul subtil trece și el prin cele șase transformări esențiale, amintite mai sus.
Cunoașterea realităților subtile nu este o treabă ușoară, iar epidemia de clarvăzători care au năpădit mapamondul în ultima sută de ani nu reflectă decât o lipsă de discriminare acută și naivitatea semenilor noștri. Iar lucrurile sunt și mai complicate, deoarece chiar și căutătorii onești, care au experiențe reale, cad aproape invariabil ”pradă” caracteristicii esențiale a acestei lumi subtile: amestecul ineluctabil al aspectelor subiective în ceea ce pare a fi o experiență obiectivă.
Pasionații de științe știu deja întreaga paradigmă care stă la baza ideii de obiectivitate a cunoașterii științifice, precum și discuțiile aprinse care o însoțesc. De exemplu, filozoful Thomas Kuhn afirma că știința nu poate fi cu adevărat obiectivă, deoarece cunoașterea științifică este pur și simplu cunoașterea naturii obiectelor așa cum le percepem, nu așa cum sunt ele în realitate.
De aceea, luând în considerație dificultățile deja prezente atunci când discutăm despre obiectivitatea lumii fizice, putem cu ușurință înțelege cum aceste dificultăți cresc în mod exponențial atunci când transferăm discuția în lumea subtilă, în care aspectele subiective și cele obiective sunt mult mai ”apropiate” unele de altele, decât sunt cele din lumea fizică, (vezi și capitolul 3.3).
Lumea subtilă ”răspunde” într-o manieră exemplară tendințelor subiective ale experimentatorului, astfel încât este dificil de decelat între realitatea subtilă obiectivă și realitatea subtilă ”creată” instantaneu de către tendințele noastre subconștiente și conștiente.
Aceasta este una dintre cauzele diversității opiniilor pe care le au ființele cu adevărat înțelepte, atunci când vorbesc despre aspecte ale corpului subtil și ale lumii subtile, fie că vorbesc despre chakra, despre nadi, despre experiențe astrale, sau despre diferitele ființe care populează exclusiv acel spațiu.
Dar, deși există multe opinii despre lumile subtile care sunt foarte diferite, toate au totuși un numitor comun: încearcă să explice existența lumii subtile și a experiențelor sale, pe care orice ființă umană le poate întâlni, atunci când începe să-și dezvolte capacitatea de conștientizare.
Karana shariram este corpul cauzal, numit așa pentru că el este cauza celorlalte două corpuri, cel subtil și cel grosier. El nu are formă și transcende lumea așa cum o cunoaștem noi, de aceea nu este descriptibil prin cuvinte (anirvacanlya). El este format din aspectele cele mai rafinate ale conștiinței umane, conștiință care a existat înainte de a ne naște și care va exista și după ce vom trece dincolo de pragul morții fizice. Din acest motiv, el poate fi asimilat cu ceea ce în alte tradiții poartă numele de ”suflet”.
Foarte important de înțeles aici este faptul că primele două corpuri sunt doar efecte, ale unor cauze care țin de karana sharira și această înțelegere ne ajută din două puncte de vedere: primul, ne ajută să ne îndepărtăm de extrema în care se crede că tot ceea ce se produce în corpul grosier are o cauză tot în corpul grosier; al doilea, ne ajută să ne îndepărtăm de extrema în care se crede că acest corp grosier este precum o haină, pe care o porți până se rupe și apoi o arunci la gunoi, pentru că nu există o legătură ”organică” cu
pag. 97 - 98