Oricare dintre mărturiile acestui volum e o rană pentru tăcerile
celorlalți, mulți, care refuză cu ostentație reperele unei dialectici
proprii comuniunii cu Sfinții și, cu necesitate, a comuniunii unii cu
ceilalți. De
aceea convorbirile, interviurile din această carte sunt încă o
încercare de a proba modul în care Dumnezeu iubește Neamul acesta,
dăruindu-i oameni providențiali, vectoriali.
Am întâlnit, si de această dată, ucenici ai Părintelui Arsenie care poartă în sine aceea gingăsie si candoare ultimativă a întâlnirii cu Sfintii. Fie că sunt slujitori ai Sfintelor Altare sau îsi fac ascultarea în deplină miresie cu Hristos Domnul (maicile de la Tismana, de pildă), fie că sunt credinciosi care îsi lucrează mântuirea într-o discretie pilduitoare în comunitătile din care fac parte (din diferite zone ale tării), glasul lor conjugat împarte viata fiecăruia dintre ei în două etape fundamentale: înainte si după întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca.Unii oameni sunt sau au fost recunoscuti de Biserică drept sfinti. Altii... merită să fie. Însă lucrarea lor e întotdeauna dependentă si de disponibilitatea nostră sinceră, responsabilă, de a stii să pretuim darul lui Dumnezeu.
Cuprins:
Unii oameni sunt sfinți Tot timpul simt ajutorul Părintelui Arsenie!..(Pr. Dionisie Ignat) Numai mila lui Dumnezeu a făcut să ajungemunde suntem...” (Maica Ierusalima Gligor) Maică Magdalena, tu ești a Tismanei și Tismana e a ta!”(Maica Magdalena Ivan) „Părinte, eu nu vreau să fiu catolic...” (Mărioara Steluța Hlibițchi) Sfântul din porțile Mănăstirii (Ion Murariu) „Am fost în preajma Părintelui Arsenie mereu...”(Anișoara Opre) „Așa dar avea Părintele, de schimba inimile împietrite!” (Pr. Manoil Coldea)„Pentru tine am venit! Am venit să-ți spun prin ce-ai să treci...” (Dorina Constanța Arnioni) „Să știi că nu numai de aici se poate face bine...”(Nicolae Bucurenciu) „Copilul va ajunge ofițer...” (Mărturie din zona Bran)