Copiii abandonați ai României

Căderea regimului ceaușist în 1989 a lăsat în întreaga Românie aproximativ 170 000 de copii în 700 de orfelinate supraaglomerate, pauperizate și cu personal insuficient. Acesta este contextul în care o echipă americană de specialiști în sănătate mentală a demarat cel mai complex studiu modern despre efectele instituționalizării asupra stării de bine a copiilor. Copiii abandonați ai României, o descriere fidelă a acestei cercetări, ilustrează și eforturi de recuperare prețul devastator plătit de copiii lipsiți de îngrijire empatică, de interacțiune socială, de stimulare și de siguranță. Demarat în 2000, Proiectul de Intervenție Timpurie „București” a reprezentat o analiză riguros controlată a plasamentului familial ca alternativă a instituționalizării. În studiul lor desfășurat pe parcursul a 12 ani, cercetătorii americani au inclus 136 de copii orfani cu vârsta de cel mult trei ani și i-au distribuit aleatoriu pe jumătate dintre ei în familii sociale, cealaltă jumătate rămânând în instituțiile de ocrotire. Pe lângă faptul că s-au dovedit a avea un IQ mult redus, copiii instituționalizați au prezentat o gamă variată de tulburări sociale și emoționale, precum și modificări în dezvoltarea cerebrală. În schimb, în ceea ce-i privește pe copiii ajunși în familii sociale, cu cât aceștia au fost plasați mai devreme, cu atât mai bine s-au recuperat. Cartea de față reprezintă atât o contribuție științifică remarcabilă în domeniul psihologiei și neuroștiinței dezvoltării, cât și un îndemn energic la adresa autorităților autohtone (și de pretutindeni) în a îmbunătăți soarta copiilor instituționalizați.