Hipertiroidismul și maladia Graves
ce trebuie să știi înainte de a-ți distruge tiroida cu iod radioactiv
Tratamentul medical al bolii Graves nu s-a schimbat în ultimii 50 de ani. Trist, dar adevărat!
Tratamentul standard, de obicei cu iod radioactiv, este o abordare superficială, mioapă. Acesta va duce aproape întotdeauna la hipotiroidism. Apoi veți fi nevoit să luați medicamente pentru tiroidă pentru tot restul vieții. în plus, iodul radioactiv nu tratează cauza principală a bolii Graves - disfuncție autoimună care continuă să mocnească și care ulterior irupe într-o altă boală autoimună. Nici medicamentele și nici chirurgia nu tratează disfuncțiile autoimune. Ele oferă ajutor doar temporar. Odată ce ați încetat tratamentul simptomele revin.
Citiți cartea și urmați sfaturile Dr. Zaidi pentru a trata rădăcinile bolii.
De ce iodul radioactiv nu este o opțiune corectă de tratament pentru pacienții cu boala Graves ... 1
Capitolul 2
Ce este tiroida? ... 8
Capitolul 3
Ce este boala Graves? ... 20
Capitolul 4
Simptomele bolii Graves ... 22
Capitolul 5
Diagnosticarea bolii Graves ... 27
Capitolul 6
Alte cauze ale hipertiroidismului ... 32
Capitolul 7
Tratamentul tradițional al bolii Graves și hipertiroidismului ... 40
Capitolul 8
Care sunt cauzele reale ale bolii Graves? ... 55
Capitolul 9
O strategie în cinci pași pentru tratarea maladiei Graves: o abordare științifică, cuprinzătoare și eficientă ... 65
Capitolul 10
înlăturarea temerilor ... 67
Capitolul 11
Dieta în boala Graves ... 101
Capitolul 12
Suplimentarea vitaminei D ... 122
Capitolul 13
Suplimentarea vitaminei B12 ... 160
Capitolul 14
Utilizarea judicioasă a medicamentelor antitiroidiene ... 165
Capitolul 15
Boala oculară Graves ... 169
Capitolul 16
Boala Graves și sarcina ... 177
Capitolul 17
Studii de caz ... 189
PARTEA A II-A
Rețete recomandate în dieta pe care o urmează pacienții cu boala Graves ... 209
MULȚUMIRI ... 281
pag. 4-5
...țesuturi, T3 suplimentar
este generat în mod natural din T4. Această conversie a lui T4 în T3 are
loc în prezența unei enzime importante, numită 5”-deiodinază. Orice
problemă a deiodinazei afectează în mod cert transformarea lui T4 în T3.
Din nefericire, cei mai mulți medici au fost parcă spălați pe creier de
companiile farmaceutice, insuflându-li-se mitul că pacientul are nevoie
doar de T4 (sub formă de Synthroid, Levoxyl sau Unithroid), de vreme ce
el va fi convertit în T3. Uluitor este că nici măcar nu se deranjează
să verifice nivelul de T3, ca să vadă dacă prezumția lor este adevărată.
Realitatea este că, în organism, T3 provine din două surse: este
produs direct de glanda tiroidă sau este transformat din T4. Prin
urmare, la un pacient doar cu T4, nivelul de T3 va fi sub limita optimă,
chiar dacă transformarea lui T3 din T4 este normală. Acest lucru se
întâmplă fiindcă respectivei persoane îi lipsește cantitatea de T3 care
provine direct din glanda tiroidă. în plus, la mulți oameni enzima
deiodinază nu funcționează optim. In consecință, la aceste persoane,
chiar și transformarea lui T4 în T3 este insuficientă.
T3 este extrem de important pentru metabolismul nostru, ca și pentru
funcționarea normală a mai multor organe interne. Există și medici
întrucâtva mai iluminați, inclusiv endocrinologi, care tratează
pacienții cu hipotiroidie atât cu T4, cât și cu T3. Chiar și așa însă,
apar o mulțime de probleme. Ideea este că nu putem concura sub nicio
formă cu Mama Natură. Așa că NU acceptați să vă pierdeți glanda tiroidă
dacă nu este cazul.
Este un mit faptul că iodul radioactiv nu are efecte secundare.
1. Cel mai des întâlnit efect secundar este că aproape toți cei care
primesc iod radioactiv pentru a-și trata boala Graves sfârșesc prin a
se îmbolnăvi de hipotiroidism (o tiroidă leneșă).
în plus, mai există și alte efecte secundare.
2. La aproape 20% dintre pacienți, iodul radioactiv poate accelera
și/sau înrăutăți afectarea oculară din boala Graves, denumită
orbitopatie Graves (1), care este destul de problematică și dificil de
tratat. Uneori poate duce chiar la orbire.
3. La unii pacienți, iodul radioactiv poate afecta glandele
salivare, ceea ce poate duce la uscarea gurii, la gust alterat și la
durere localizată la nivelul glandelor salivare. Aceste simptome nu
dispar și pot afecta destul de serios calitatea vieții pacientului.
4. Iodul radioactiv poate cauza cancer? Este o întrebare pe care
endocrinologii scrupuloși și onești continuă să și-o pună. După ce
pacientul înghite iod radioactiv (mai exact, radioizotopul 1-131),
acesta se concentrează în tiroidă, în glandele salivare, în stomac și în
vezica urinară. Evident, există temeri reale legate de cancerul la
aceste organe, dar și de cel al celulelor sanguine, mai exact leucemie.
Există mai multe studii științifice care arată că există un risc
ridicat de cancer asociat cu utilizarea iodului radioactiv. Un studiu
extrem de relevant a fost publicat în 2007 în revista Cancer, jurnalul
oficial al Societății Americane de Oncologie. în acest studiu,
cercetătorii din Finlanda au urmărit 2.793 de pacienți, timp de 10 ani,
care au primit tratament cu iod radioactiv pentru hipertiroidism. S-a
descoperit în mod cert un risc ridicat de cancer, în special cancer de
stomac, de rinichi și de sân la pacienții tratați cu iod radioactiv. (2)
Dezastrul nuclear de la Cernobîl este un exemplu din care cu siguranță că putem învăța ceva. Această catastrofă a...