Esența psihologiei lui Jung și budismul tibetan
căi orientale și occidentale către Esență

Budismul tibetan, renumit pentru practicile sale tantrice, este plin de imagini și ritualuri de transformare a minții. în teoriile sale asupra minții și a psihologiei; Jung a căutat simbolurile și metodele pentru deblocarea puterii psihicului uman universal. Radmila Moacanin examinează arhetipurile jungiene și zeitățile budiste, rolurile analistului și ale prietenului spiritual, subconștientul colectiv, karma și multe altele. Ea permite acestor concepte de a se pune în lumină unul pe altul, păstrând cu atenție în același timp caracterul distinctiv al fiecărei perspective.
Pasionată de ambele discipline, autoarea duce ideile și metodele lui Buddha și ale lui Carl Jung dincolo de simpla teorie, chiar în domeniul realității de zi cu zi, dându-le viață pentru cititorii secolului al XXI-lea.
Prefață ... v
Mulțumiri ... xi
1. Budismul ... 1
Budismul tibetan ... io
Renunțarea la sine ... 12
Motivația ... 16
Percepția dreaptă ... 18
Budismul tantric - Vajrayana ... 20
2. Cari Gustav Jung ... 31
Inconștientul colectiv ... 40
Arhetipuri ... 41
Sinele ... 43
Individuația ... 44
Alchimia ... 47
Sincronicitatea ... 52
3. Metodele psihologiei jungiene și budismul tibetan ... 57
Vindecarea sufletelor ... 57
Eliberarea de suferință ... 65
Prietenul spiritual și analistul ... 75
4. Simbolurile arhetipale ... 79
Cartea tibetană a morților ... 88
Mandala ... 92
5. Conexiuni, similarități și diferențe ... 95
Introducere ... 95
Conștiința și inconștientul ... 96
Transformarea spirituală ... 102
Uniunea contrariilor ... 105
Calea de mijloc și Madhyamika ... 107
Ego și non-ego ... 109
Suferința și metodele de vindecare ... 112
Mântuirea lui Dumnezeu ... 118
Viziunea lui Jung asupra tradițiilor orientale ... 122
Pericole ... 127
Probleme etice ... 129
6. Concluzie ... 133
încheiere ... 140
Epilog ... 143
Note ... 157
Glosar ... 171
Index ... 177
Despre autoare ... 182
pag. 3-4
Doar prin intermediul trupului
său omenesc putea ajunge la comoara cea atât de greu de găsit. Venise
acum momentul în care fostul prinț și fostul ascet să-și schimbe din nou
viața, să renunțe la calea renunțării de sine și să pășească pe o cale
mai echilibrată - Calea de Mijloc. Așa că a mâncat cum se cuvine, s-a
îmbăiat și și-a pus haine curate. Siddhartha s-a așezat apoi cu
picioarele încrucișate sub un copac pentru a medita și a făgăduit să nu
se miște din acel loc până nu va ii găsit comoara mult dorită. Și,
într-adevăr, după mai multe zile de meditație la poalele copacului,
comoara a venit la el: printr-o străfulgerare, a atins iluminarea, a
găsit adevărul pur pe care îl căuta de atâta timp. în acel moment,
Siddhartha a devenit Buddha, Cel Trezit.
A trăit o lungă viață împărtășind comoara pe care o descoperise cu
mulți semeni, tineri și bătrâni, bogați și săraci, învățați și
neînvățați, cu toți cei care erau gata să descopere comoara pentru sine -
pentru că această comoară nu se găsea nicăieri altundeva decât în
profunzimea minții fiecărui individ. Trupul său muritor și-a găsit
sfârșitul în jurul vârstei de optzeci de ani. Prințul Siddhartha Gautama
- Buddha - a trăit însă fericit pentru totdeauna în mințile și inimile a
milioane de oameni care i-au acceptat mesajul, transformându-1 într-o
realitate vie.
Aceasta este povestea lui Buddha Shakyamuni, probabil una dintre
cele mai vechi, cele mai des repetate și mai fantastice povești care au
existat vreodată. Ea a fost istorisită și a inspirat nenumărați oameni
de mai bine de două milenii și jumătate.
Care a fost mesajul pe care Buddha Shakyamuni l-a adus în lume? Mai
presus de toate, acela că fiecare ființă umană are potențialul de a
atinge iluminarea și să devină un buddha. ”Omul este propriul său stăpân
și nu există nicio altă ființă sau o putere superioară care să-i decidă
destinul.”
Buddha și urmașii săi de până-n zilele noastre pot doar preda, ghida
și indica calea spre eliberare; fiecare persoană trebuie însă să
pornească și să pășească pe această cale singură, după cum a făcut și
Siddhartha. Individul trebuie să-și păstreze o anumită doză de îndoială
sănătoasă față de învățăturile pe care le primește, indiferent care este
autoritatea de la care acestea provin, inclusiv de la Buddha, până când
valabilitatea lor este confirmată în mod clar prin investigație,
analiză și experiență. Numai atunci când am descoperit că învățăturile
sunt valoroase și aplicabile propriei noastre vieți ar trebui să le
urmăm. în cele din urmă, noi suntem propria autoritate în căutarea
spirituală; nu există niciun adevăr revelat, nici scripturi sfinte, nici
dogmă și niciun mântuitor.
Esența învățăturii lui Buddha și temelia întregii doctrine budiste
ulterioare au fost exprimate în prima sa predică susținută la Sarnath,
în apropiere de Benares, după iluminarea sa în noaptea cu lună plină din
luna iulie. în această predică a expus cele patru adevăruri nobile:
1. suferința în viață este omniprezentă;
2. sursa suferinței se găsește în pofta egoistă și în toate formele de atașament;
3. sfârșitul, eliberarea și libertatea față de suferință sunt posibile;
4. calea duce de la suferință la eliberare.