| Prezentare Masura
tuturor lucrurilor pe care le facem trebuie sa fie iubirea. Nu
sentimentalismul, nu sentimentele, ci iubirea adevarata. Iar iubirea
adevarata este intotdeauna dorinta ca oamenii pe care ii iubim sa
traiasca in bunastare, in prosperitate. Ne este foarte greu sa intelegem
asta. Pentru ca avem impresia ca, daca iubim ceva sau pe cineva,
trebuie sa posedam acel lucru sau acea persoana. Sa ne agatam de acel om
si sa nu-l mai lasam. Dar, dupa cum stiti, asa ceva este imposibil.
Iubirea este eliberare, nu robie. Daca iubim un om, nu putem sa-l
posedam. Trebuie sa-i permitem sa fie el insusi. Daca nu se intampla
asa, inseamna ca iubim in el numai ceea ce ne place. Reiese ca ne iubim
pe noi insine. Cat de periculoasa e starea noastra! Domnul ne
spune: „Daca nu veti muri fata de voi insiva, fata de mandria voastra,
fata de «eul» vostru, nu veti putea sa aveti viata.” Noi insa ne agatam
de „eul” nostru, de drumurile noastre batatorite, iar apoi ne miram de
ce nu putem sa ne rugam, de ce viata noastra se transforma in ruine. Se
intampla deoarece, in loc sa-L ascultam pe Domnul, ne ascultam pe noi
insine. El ne spune: „Trebuie sa muriti, trebuie sa renuntati la viata
voastra.” Dar noi spunem: „Nu, in acest caz, El vrea sa spuna altceva.
Asta nu se refera la mine. Pot sa fac ceea ce vreau, oricum voi ajunge
acolo.” |
Adevăr Divin
